Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Piaţa creditului e mult mai rarefiată din punctul de vedere al tranzacţiilor decât pieţele interbancare, monetară şi valutară, şi mai intră şi-n contact direct cu clienţii. Dacă mai intervine şi o lege, care vine cu restricţii pe o piaţă unde există deja discrepanţe mari de preţ între bănci, segmentarea se poate adânci până la punctul de a o face nefuncţională. Oare asta urmăreşte legea?
Aşadar, după ce că avem o piaţă vulnerabilă, e pe cale să apară şi o lege care ameninţă să o pună pe butuci. Şi de parcă evenimentele se succed ca în teatrul absurd al lui Eugen Ionesco, se apucă şi băncile să-şi facă singure deservicii. Ele se reped să introducă avansuri mai mari, când era firesc să întrerupă creditarea pe zona ce se poate confrunta cu un element de instabilitate care acţionează retroactiv, conducă-torii lor să explice clientelei ce se întâmplă, şi abia după intra-rea în vigoare a legii să se ia decizii.
Iar banca centrală ar fi trebuit să aibă iniţiative strict tehnice, şi să fie rolul mass-media şi al instituţiilor specializate acela de a investiga şi a descoperi care sunt interesele personale şi de grup ce constituie substratul propunerii legislative, care ameninţă piaţa de împrumut.
Mai pe scurt, se observă cum băncile se substituie altor instituţii. Banca centrală era necesar să vegheze asupra riscului sistemic, nu să ţină locul presei, băncile comerciale să aibă grijă, transparent, de rela-ţia cu clienţii, fiindcă aceasta va fi serios încercată de lege şi nu a fost bine cultivată, iar alte instituţii specializate să investi-gheze, prin mijloace specifice, cum a apărut legea şi care-s resorturile din spatele ei.
Dacă lucrurile ar fi evoluat în această cheie, cu siguranţă, nu am asista la aberaţiile din prezent ce vădesc, în cele din urmă, că puterile statului nu se pot substitui.
Citește pe Antena3.ro
