Am avut sansa de a modera, vineri seara, la Antena 3, impreuna cu Razvan Dumitrescu, o lunga editie speciala a emisiunilor reunite Vorbe grele si Subiectiv, dedicata protestelor de masa declansate de scandalul generic numit, initial, 'cazul Arafat'. De asemenea, am urmarit, minut cu minut, sambata, pana-n miez de noapte, o alta editie speciala similara, cea a Oanei Stancu si a Sandrei Stoicescu. Imi pare rau, voi taia elanul idealistilor de parada. Lumea a iesit in strada in numar mare impotriva lui Basescu personal si a regimului politic din ce in ce mai dictatorial pe care acesta-l stapaneste, nu a legii sanatatii. Numai surzii si orbii n-au remarcat ca leit-motivul adunarilor populare a fost 'Jos Basescu'. Romanii din piete si-au amintit, ca printr-o minune, scandarile pentru libertate si anti-dictatura. Protestul de strada a fost si este eminamente politic, dar, slava Domnului, pana acum, fara implicarea la vedere a liderilor politici. Si e bine ca, dupa foarte multa vreme, oamenii s-au miscat, iesind din stadiul de euglene verzi. Au fost si membri ai galeriilor echipelor bucurestene de fotbal? Probabil ca da. Si care-i problema? Ei nu sunt cetateni romani, n-au dreptul la protest? Erau si niste membri ai diverselor partide de opozitie? Asa, si? De drepturile constitutionale beneficiaza, mai nou, doar romanii fara carnete de partid?
E prima oara in istoria recenta cand Traian Basescu (politician versat, care are in mana si alternativa asumarii raspunderii in Parlament pe proiectul de lege) a cedat la presiunea strazii. Se genereaza un precedent. Omul a aratat ca e loc de cedari la presiuni populare. Iar strada simte asta. Romanii nu citesc, de regula, legile care-i privesc. N-au facut-o nici acum. Propunerea de act normativ supusa dezbaterii publice a fost doar pretextul. Scanteia a fost, de data asta, modul in care presedintele Romaniei a sarit, in direct, la televizor, cu picioarele pe Raed Arafat, profesionist consacrat si personaj public cu o popularitate infinit mai mare decat a lui. Si inadecvarea asta continua sa ma mire. Pentru ca-l stiu pe Traian Basescu. Lucreaza pe baza de studii, sondaje si timing. Aici nu se leaga ceva. Nu stia ditamai Jucatorul, pe baza de cifre si perceptii sociale, cum sta, la capitolul incredere, medicul care a construit SMURD in raport cu el? Am serioase indoieli, mai ales ca in jurul lui musteste de sociologi. Cred ca miza financiara si senzatia de infailibilitate l-au orbit. Pentru ca, dincolo de orgoliile nemasurate, asa-zisa reforma a sanatatii e, de fapt, o lupta la baioneta pe bani, foarte multi bani. Eu nu-s nici pe departe vreun fan neconditionat si isteric al lui Raed Arafat, nu cred ca trebuie sa i se acorde din oficiu tratamentul vacii sacre din India de care nu se atinge nimeni, dar nici nu pot sa ma fac ca nu vad ca, in timp ce tara a fost distrusa si impartita pe bucati, este unul dintre oamenii care au construit ceva in Romania dupa 89. Da, de la un punct incolo, si cu bani de la stat, pe langa donatii. Nimic n-a tinut in loc pe nimeni altcineva, roman sau togolez, sa ridice, prin munca si dedicare, de la zero, o constructie similara. Iar omul asta palestinian (ce repede si-au amintit propagandistii portocalii, care odinioara-l ridicau in slavi, ca-i cam arab!), un tip fanatic al muncii si pasionat dincolo de limite, isi apara constructia care functioneaza si monopolul finantarii. Scandalul adevarat din subsidiar e ca niste baieti stau cu salvarile pregatite si motoarele ambalate ca sa intre-n piata banoasa a urgentei.
Romania a aratat, in serile de week-end, ca o tara necondusa. In afara declaratiei temebele a deputatului oranj Sever Voinescu Cotoi (care, in timp ce Piata Universitatii fierbea, ne invita, pe noi, prostii, la film ca sa ne dumirim de ce-i nevoie de reforma-n sanatate), nici un semn de la autoritati. Site-ul Administratiei Prezidentiale a cazut, titularul de la Cotroceni si-a marait in direct declaratia de suparare pe popor si a disparut ca magaru-n ceata, premierul si ministrul de Interne sunt de negasit de zile-n sir. Au ramas jandarmii, nici ei extrem de entuziasti, in strada, sa se bata-n parte cu lumea ca-n dictaturile asiatice si africane. Plus acoperitii din presa si de pe Internet (unii dintre ei, suspect de rezervati in apararea Comandantului Suprem, altii la fel de exaltati) si propaganda oficiala de la TVR. O institutie falimentara financiar, profesional si moral, care (preocupata fiind de modul in care-si face meseria cuplul Mihai Gadea-Victor Ciutacu, pe Mircea Badea l-a ratat la tura asta) a reusit sa manipuleze si sa se comporte mai slugarnic decat inaintea prabusirii defunctului regim comunist. Si care, invariabil, la momentul oportun, va trece de partea poporului.