Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În cartea sa “Cuminţenia pământului” din 2010, academicianul Mircea Maliţa scria: “Mintea românului, caracterizată în momentele sale de succes al supravieţuirii de realism şi raţionalitate, a intrat în zona facilului iar nu a efortului, a imediatului iar nu a proiectului pe termen lung, a fărâmiţării societăţii iar nu a unităţii, a certurilor fără sens iar nu a solidarităţii, a obsesiei parvenirii prin fraudă iar nu a legii sau a normelor”. Rezultatul cel mai palpabil e indisciplina. Toţi vrem să trăim sub protecţia legii drepte dar nu puţini sunt cei ce vor ca ei înşişi să fie cum le convine, adică în afara legii şi nesupuşi ei. Cea mai primitivă formă de înţelegere a unei afaceri este încă foarte răspândită şi astăzi. Ea constă în ideea că banul public nu e proprietate, e pradă. O mare - iar nu mică - parte a administratorilor banului public gândesc la fel.
Adevărul nu are cum să nu fie acesta de vreme ce ideea de care vorbeam este o realitate atât de prezentă în societatea românească. De la Revoluţie încoace s-a prăbuşit egalitarismul anti-economic şi s-a instalat inegalitatea ne-economică. Nu pot da cifre exacte însă foarte probabil că sursa unei majorităţi a averilor adunate în aceşti ani nu sunt investiţiile (materiale şi spirituale) ci contractele publice şi patrimoniul public.
Societatea românească e cu mult mai puţin meritocratică decât în trecut pentru că e otrăvită de o inegalitate extremă în care cei din sistemul de relaţii şi cârdăşii sunt de regulă deasupra legii iar cei ce sunt marea masă a oamenilor cu o slabă putere, a votului, n-au şansa unei promovări sociale.
Un alt exemplu ni-l furnizează preşedintele ţării. Dacă am aduna într-o carte (lucru firesc pentru un preşedinte) intervenţiile sale publice am putea uşor să-l identificăm ca pe un semănător de gâlceavă, jigniri şi încălcări ale datoriei de înţelepciune. În realitate e un răspânditor de indisciplină.
O Românie nepregătită, fără cunoaştere solidă şi suficientă expertiză a fost de atâtea ori în istoria mai veche şi cea recentă o pradă uşoară. Lumea reală e dură şi mai deloc miloasă. Nu ne serveşte să plângem că viaţa e nedreaptă fiindcă starea de indisciplină evident că nu e soluţia.
Lumea e nedreaptă însă societatea poate fi mai dreaptă decât acum.
