Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce Banca Naţională a revizuit in sus, chiar pe parcurs, prognoza de inflaţie pentru sfărşitul anului, iar leul a luat-o serios in jos, este evident că euforia cu privire la starea din economie nu-şi mai găseşte locul. Ba mai mult, revenirea inflaţiei şi incetarea ascensiunii leului ar putea prefigura inceputul unei scoateri la suprafaţă a problemelor grave ale economiei din Romănia, pe care mulţi au preferat pănă acum să se facă a nu le vedea. In aceste condiţii este probabil cazul a incerca o evaluare realistă a responsabilităţilor intr-o eventuală instabilizare mai severă a economiei din Romănia.
După ce Banca Naţională a revizuit in sus, chiar pe parcurs, prognoza de inflaţie pentru sfărşitul anului, iar leul a luat-o serios in jos, este evident că euforia cu privire la starea din economie nu-şi mai găseşte locul. Ba mai mult, revenirea inflaţiei şi incetarea ascensiunii leului ar putea prefigura inceputul unei scoateri la suprafaţă a problemelor grave ale economiei din Romănia, pe care mulţi au preferat pănă acum să se facă a nu le vedea. In aceste condiţii este probabil cazul a incerca o evaluare realistă a responsabilităţilor intr-o eventuală instabilizare mai severă a economiei din Romănia.
Aceasta este caracterizată de atătea disfuncţii şi dezechilibre, incăt pur şi simplu nu are nevoie de turbulenţe externe pentru a se destabiliza. Are de unde s-o facă din propriile avataruri de care este strict responsabilă. Este vorba, inainte de toate, de deficitul extern fabulos, care este nesănătos şi nesustenabil. Să nu ne lăsăm amăgiţi. Tot ceea ce a arătat bine in economia din Romănia in ultimii ani - de la creşterea economică susţinută şi scăderea inflaţiei la ascensiunea monedei naţionale - s-a realizat pe seama şi cu preţul adăncirii deficitului extern. Există o dependenţă periclitantă de importuri. Creşterea economică este bazată pe import. Ca şi eventuala ţinere in frău a inflaţiei. A trăi peste plapuma proprie poate fi un avantaj pentru dezvoltare. Dar dacă se depăşeşte măsura - şi Romănia a depăşit-o de mult şi cu mult , totul se transformă intr-un handicap.
Marile disfuncţii şi dezechilibre sunt insă in străfundurile economiei. Este vorba de subdezvoltarea sectorului real al economiei, de slăbiciunea industriei, de competitivitatea scăzută a acesteia, de dezastrul din agricultură. Această situaţie oferă o bază slabă pentru articularea sectoarelor care se dezvoltă acum şi care sunt vizate preponderent, inclusiv de investiţiile străine: imobiliar, retail şi financiar. Fără o bază industrială şi agricolă solidă, dezvoltările fără indoială necesare in sectoarele imobiliare, financiar şi de retail alcătuiesc un fel de castele de nisip, extrem de friabile in bătaia vănturilor, valurilor. La o asemenea structură economică, o instabilizare poate interveni oricănd. Şi chiar dacă se produce in relaţie cu mediul inetrnaţional, izvorăşte de fapt tot din disfuncţiile şi dezechilibrele proprii, indiferent dacă strict interne sau externe.
Este insă evident ce se poate intămpla dacă din mediul internaţional vin nu doar adieri, ci furtuni. Pănă in prezent - de cănd de vreo şapte-opt ani Romănia a intrat pe un trend de creştere economică, mai mare sau mai mică de la un an la altul , din mediul internaţional nu a venit de fapt nici o turbulenţă majoră. Căci criza unui segment din piaţa imobiliară din SUA nu reprezintă o turbulenţă majoră, cel puţin la nivelul reverberaţiilor cu care a ajuns in Romănia. Este ridicolă, de aceea, incercarea unora de a pune pe seama acestei turbulenţe devalorizarea leului sau revenirea inflaţiei in Romănia.
Căci, dacă leul s-ar devaloriza şi n-ar avea de fapt de ce, sau inflaţia ar reveni, şi tot aşa, n-ar avea de ce, atunci teza cu răul care vine din afară ar ţine. Dar, slavă Domnului, aprecierea leului era cu totul artificială, in contradicţie cu condiţiile fundamentale din economie (căştigurile mai slabe de productivitate, precum şi dezmăţul din conturile externe), iar dezinflaţia se ţinea din puţin, indeosebi cu aprecierea artificială a leului şi cu alte expediente monetare asemănătoare, şi nu izvora cumva din străfundurile restructurate ale economiei.
Aceasta este caracterizată de atătea disfuncţii şi dezechilibre, incăt pur şi simplu nu are nevoie de turbulenţe externe pentru a se destabiliza. Are de unde s-o facă din propriile avataruri de care este strict responsabilă. Este vorba, inainte de toate, de deficitul extern fabulos, care este nesănătos şi nesustenabil. Să nu ne lăsăm amăgiţi. Tot ceea ce a arătat bine in economia din Romănia in ultimii ani - de la creşterea economică susţinută şi scăderea inflaţiei la ascensiunea monedei naţionale - s-a realizat pe seama şi cu preţul adăncirii deficitului extern. Există o dependenţă periclitantă de importuri. Creşterea economică este bazată pe import. Ca şi eventuala ţinere in frău a inflaţiei. A trăi peste plapuma proprie poate fi un avantaj pentru dezvoltare. Dar dacă se depăşeşte măsura - şi Romănia a depăşit-o de mult şi cu mult , totul se transformă intr-un handicap.
Marile disfuncţii şi dezechilibre sunt insă in străfundurile economiei. Este vorba de subdezvoltarea sectorului real al economiei, de slăbiciunea industriei, de competitivitatea scăzută a acesteia, de dezastrul din agricultură. Această situaţie oferă o bază slabă pentru articularea sectoarelor care se dezvoltă acum şi care sunt vizate preponderent, inclusiv de investiţiile străine: imobiliar, retail şi financiar. Fără o bază industrială şi agricolă solidă, dezvoltările fără indoială necesare in sectoarele imobiliare, financiar şi de retail alcătuiesc un fel de castele de nisip, extrem de friabile in bătaia vănturilor, valurilor. La o asemenea structură economică, o instabilizare poate interveni oricănd. Şi chiar dacă se produce in relaţie cu mediul inetrnaţional, izvorăşte de fapt tot din disfuncţiile şi dezechilibrele proprii, indiferent dacă strict interne sau externe.
Este insă evident ce se poate intămpla dacă din mediul internaţional vin nu doar adieri, ci furtuni. Pănă in prezent - de cănd de vreo şapte-opt ani Romănia a intrat pe un trend de creştere economică, mai mare sau mai mică de la un an la altul , din mediul internaţional nu a venit de fapt nici o turbulenţă majoră. Căci criza unui segment din piaţa imobiliară din SUA nu reprezintă o turbulenţă majoră, cel puţin la nivelul reverberaţiilor cu care a ajuns in Romănia. Este ridicolă, de aceea, incercarea unora de a pune pe seama acestei turbulenţe devalorizarea leului sau revenirea inflaţiei in Romănia.
Căci, dacă leul s-ar devaloriza şi n-ar avea de fapt de ce, sau inflaţia ar reveni, şi tot aşa, n-ar avea de ce, atunci teza cu răul care vine din afară ar ţine. Dar, slavă Domnului, aprecierea leului era cu totul artificială, in contradicţie cu condiţiile fundamentale din economie (căştigurile mai slabe de productivitate, precum şi dezmăţul din conturile externe), iar dezinflaţia se ţinea din puţin, indeosebi cu aprecierea artificială a leului şi cu alte expediente monetare asemănătoare, şi nu izvora cumva din străfundurile restructurate ale economiei.
