Răzvan Belciuganu: Diplomaţie economică în spatele militarilor

De mai bine de zece ani, militarii români sunt prezenţi în zone de conflict ale lumii, în misiuni ONU, NATO etc. Pe unde au călcat, în Kosovo, Bosnia-Herţegovina, Afganistan, Irak, pentru a vorbi doar despre ultimii ani, au lăsat o bună impresie comunităţilor locale. Militarii români nu sunt văzuţi ca brute războinice bune de pârjolit totul în cale, ci sunt apreciaţi pentru umanismul lor şi pentru respectul pe care îl arată altor culturi.

De mai bine de zece ani, militarii români sunt prezenţi în zone de conflict ale lumii, în misiuni ONU, NATO etc. Pe unde au călcat, în Kosovo, Bosnia-Herţegovina, Afganistan, Irak, pentru a vorbi doar despre ultimii ani, au lăsat o bună impresie comunităţilor locale. Militarii români nu sunt văzuţi ca brute războinice bune de pârjolit totul în cale, ci sunt apreciaţi pentru umanismul lor şi pentru respectul pe care îl arată altor culturi. Au construit şcoli şi şosele pentru amărâţii victime ale interminabilelor conflicte, iar acest lucru a deschis uşi în locurile acelea. Soldaţii români aflaţi în patrulă pe străzile Bagdadului sau ale Kandaharului, sau ale Pristinei nu s-au sfiit să le dea copiilor întâlniţi în cale câte-o ciocolată din raţia lor, gândindu-se la prichindeii de acasă. Să recunoaştem că locuitorilor acestor oraşe li se datorează, în multe cazuri, faptul că militarii români nu cad în ambuscade ale insurgenţilor şi nu-şi pierd pe capete vieţile. De multe ori, locuitorii oraşelor amintite îi trag de mână şi îi conduc afară din zonele periculoase. Acest lucru demonstrează că românii nu sunt văzuţi ca trupe de ocupaţie şi legăturile construite sunt durabile.  

Dar de efortul acestor români din Armată, Jandarmerie, Poliţie, SPP, care cutreieră lumea, nu se alege mai nimic. Rămânem cu laudele aliaţilor şi atât. Este de mirare că ai noştri guvernanţi nu se uită cu mai multă atenţie chiar la aceşti aliaţi, cum desfăşoară în spatele propriilor trupe un întreg mecanism comercial, iar contractele curg gârlă. Nu, nu ne putem compara cu forţe economice precum SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia, ce vânează orice oportunitate în zonele în care militarii lor şi-au fixat baze. Dar a fi măcar în primii zece furnizori de apă minerală din Irak sau Afganistan se poate, a livra cuie, şuruburi, tablă, utilaje, chiar şi second-hand pentru micile oraşe din aceste ţări se poate. Liderii comunităţilor locale îşi doresc să facă afa­ceri, fie şi de-un nivel mai mic, cu românii. Dar până transmite acasă comandantul de batalion despre un posibil interes rezultat dintr-o discuţie cu un şef local şi până acţionează cineva din Guvern trece misiunea.

A venit vremea ca diplomaţia românească să devină pragmatică, să lase deoparte întâlnirile protocolare, şuetele şi căluţii roz şi să găsească formule de cooperare economică. Nu formule pe hârtie şi care zac prăfuite în sertare, ci soluţii de forţare a unor nişe de piaţă din întreaga lume. Până la urmă, diplomaţia economică poate deschide drumul şi împinge de la spate oameni de afaceri, reprezentanţi ai unor fabrici, uzine, să ia în calcul orice ocazie favorabilă, chiar şi acolo unde nici prin cap nu le-ar fi trecut să meargă. Înfiinţarea unor posturi  de diplomaţi economici în zonele în care sunt prezenţi militarii, jandarmii şi poliţiştii români se impune. La fel şi crearea la nivel guvernamental a unui punct de legătură cu Camera de Comerţ, cu uniunile patronale şi companiile româneşti şi care să vizeze cu predilecţie schimburile comerciale din teatrele de operaţii în care se găsesc trupele noastre. Acest instrument de susţinere a economiei româneşti trebuie să treacă de politica de zi cu zi şi să fie la fel de puternic indiferent cine este la putere. În fond, banii n-au miros şi pot beneficia de contracte, deopotrivă, şi firmele din grupul de interese portocalii, şi cele din grupul galben, şi cele din grupul roşu.  

În felul acesta, poate că nu vor mai trăncăni aiurea că Armata mănâncă doar bani şi atât şi nu se vor certa cu ba ne retragem trupele, ba nu le retragem. Obligaţiile pe care ni le-am asumat la nivel internaţional trebuie să fie respectate. Dar măcar să ştim să scoatem profit.