Reacţia la un comportament negativ

Daca-i spui unui om cuvinte urate, nu te astepti sa fie fericit, sa te imbratiseze, sa-ti spuna cat de mult te iubeste. Te astepti ca omul sa se supere, sa sufere, sa riposteze, sa te respinga, poate chiar sa-ti dea niste replici asemanatoare. Asta-i reactia instinctiva, neprelucrata, bruta, reactia naturala a omului. Noi avem ratiune, constienta si capacitate de control, iar acestea toate ne pot ajuta sa anticipam raspunsurile la un comportament negativ, sa ne blocam comportamentul, sa ne modificam asteptarile si, nu in ultimul rand, daca suntem subiectii unui comportament negativ al altei persoane ne putem schimba reactia. Consecinta schimbarii reactiei este, in primul rand, o schimbare a asteptarilor.

Haideti sa luam un exemplu imaginar; un barbat ii spune sotiei intr-o zi; 'Esti urata, esti grasa sau esti un schelet, dupa caz! Nimeni nu se uita la tine, fiindca nu-i nimic de capul tau.' Care credeti ca-i starea interioara a acestui barbat? Una de iubire nu-i. Una de respect nu-i. E rautate, dispret, dovada manifestarii inconstiente, necontrolate a unei trairi aflate la distanta uriasa de frumusetea fiintei umane. Barbatul nu-i constient ca-si exprima propria uratenie interioara prin incercarea de a-si devaloriza sotia. El asteapta un razboi, o reactie de durere, de suferinta, de zbucium. De obicei, asteptarea este complet implinita, caci reactia celui jignit se sustrage rareori manifestarii instinctuale, necontrolate si, mai ales, intelegerii adevaratului motiv al actiunii de devalorizare. Urmeaza conflictul, divortul, separarea, dar – in cele mai multe cazuri – urmeaza o prabusire violenta si distructiva a sufletului, care nu mai simte iubire. Cel insolent pare sa spuna, de fapt, ca nu merita sa fie iubit, cum spune ca el, de fapt, nu iubeste. Un soi de lipsa de iubire, manifestata in diferite forme in lumea noastra, regasim in trafic, pe strazi, pe la locurile de munca, iar cele mai grave forme se regasesc tocmai in familie si la nivelul unora dintre relatiile noastre apropiate. Cauza ar putea fi tocmai aceea ca noi nu ne intelegem deloc pe noi insine, ca nu avem un control constient al comportamentelor noastre, cu atat mai putin unul al reactiilor noastre.

O reactie 'inadecvata', cum o numeste Vadim Zeland, in cartea sa, 'Spatiul Variantelor' ar insemna implicarea pozitiva si constienta a imaginatiei si a simtului umorului in construirea reactiei la comportamentele negative ale celorlalti. Daca am raspunde razand, printr-un 'fals entuziasm' sau un extaz stupid la un comportament negativ, agresorul s-ar afla in fata zdrobirii asteptarilor sale si anume acelea ca adversarul sa se simta suferind si enervat. Provocatorul ar putea fi obligat sa ia act de faptul ca nu te poate dezechilibra, nu-ti poate ucide stima de sine, nici bucuria, nici valoarea personala. Daca noi am putea practica reactia inadecvata, ne-am simti mai siguri pe noi insine, ne-am valoriza sincer, am fi mai rationali si am avea un control mai bun asupra vietii noastre. Ne lasam usor dezechilibrati de alti oameni, care nu se sfiesc sa raneasca si nici nu stiu ca vorbele lor sunt expresia propriei stari de constiinta, dar putem schimba asta constient, voit, controlat si amintindu-ne mereu sa ne surprindem adversarii prin reactii pe care le asteapta mai putin decat ar astepta un extraterestru la usa. O schimbare simpla, cum este reactia noastra la comportamente negative, poate face miracole. Incercati!