Impotriva proiectului de recoagulare a statului in sectorul energetic, ce pare sa fi fost ingropat la presiuni externe, s-a pretins ca prezenta celor doua companii gigant preconizate va fi un obstacol in calea liberei concurente. Care concurenta, fratilor?! Unde este in lume libera concurenta in sistemul energetic, unde se face aici, in ultima instanta, altceva decat politica si iar politica?! Ce este in concurenta in Romania? Productia de stat din termocentrale cu productia de stat din hidrocentrale?! Sa fim seriosi! Acestea nu pot, din motive naturale si tehnologice, sa fie in concurenta! Nici in Romania, nici nicaieri in lume! Chestia cu concurenta este capitol in afara discutiei in Romania in masura in care, competitiva sau nu, productia de energie scumpa este necesara, caci pe seama ei se asigura consumul in sistem. Restul sunt povesti!
S-a mai pretins ca reunirea sub acelasi acoperis administrativ a producatorilor de energie ieftina cu cei de energie scumpa va genera transferuri financiare de la primii catre ultimii. Mai, sa fie! Aceste transferuri nu au cumva loc si acum, numai ca in mod camuflat, dar tot pe seama consumatorului?! Cum altfel ar continua productia de energie scumpa – repetam, scumpa dar necesara in sistem! – decat punand statul (respectiv contribuabilul) sa achite nota de plata prin acordari de subventii sau acceptari de datorii niciodata recuperabile?! Nemaivorbind de ceea ce acopera consumatorul in mod direct, obligat fiind sa se aprovizioneze doar cu energia electrica produsa scump, caci accesul la cea ieftina i-a fost rapit de baietii destepti.
Si ni s-a mai spus ca, vai!, prin prezenta acestor colosi vor fi descurajate investitiile straine in sistem. Oameni buni, delirati! Care au fost de fapt investitiile straine in productia traditionala de energie (caci in cea regenerabila se alearga dupa generoasele stimulente de stat primite)? Si ce le-ar impiedica sa vina de-acum incolo daca intr-adevar ar dori?! La nivelul tehnologic din sistemul energetic din Romania, orice investitie moderna nu poate fi decat rentabila. Desigur, insa, banii de investitii trebuie sa fie multi si anii de recuperare nu sunt putini! Asemenea baliverne cu descurajarea investitiilor straine sunt insa vehiculate pentru ca existenta celor doua companii ar fi fost realmente un obstacol obiectiv in continuarea preluarilor de tipul celor de pana acum: totul de-a gata! Caci tinta capitalului strain nu mai apare disimulata: acesta vrea profituri fara investitii sau cu investitii derizorii! Si un singur lucru mai poate corespunde acestui deziderat: hidrocentralele! Varate in ansambluri ce contin si componente nerentabile, hidrocentralele ar deveni aparate, caci n-ar mai fi un chilipir!
Ceea ce deranja de fapt la constituirea celor doua companii de stat pe cei ce cauta doar chilipir in sistemul energetic din Romania era tocmai ceea ce reprezenta marele atu al proiectului: punerea pe piata a unui pret derivand din mixul specific real al productiei de energie electrica in Romania, determinat natural si tehnologic, si nu din povesti despre o concurenta care nici nu poate exista. Ar fi fost un pret rezultand din media participarii diferitelor surse de energie la acoperirea consumului. Dupa expirarea contractelor cu baietii destepti, nu va mai fi fost posibil sa se vanda energia din surse hidro la preturi apropiate de costurile scazute in beneficiul doar al unora din tara sau din afara, in timp ce prostii din tara sa fie nevoiti a cumpara numai energie scumpa din surse termo!
Atat de mare este jaful practicat de baietii destepti si capitalul strain in sistemul energetic din Romania, incat un guvern responsabil ar trebui sa puna acceptarea proiectului (reinviat) la Bruxelles in termenii clari ai continuarii sau suspendarii apartenentei tarii la Uniunea Europeana.