”Ce fel de apreciere vă poate trasnforma viața? Aprecierea care vine din două componente vitale; recunoștința plus valorizarea. Această combinație dintre recunoștință și valorizare conferă aprecierii puterea sa ca energie transformatoare. Recunoștința este o energie receptivă. Vă antrenează inima. Simțiți sau exprimați recunoștința după ce vi se întâmplă ceva plăcut. (...) Aspectul de valorizare al aprecierii este o energie dinamică, vă antrenează mintea. Atunci când valorizați ceva sau pe cineva, vă folosiți mintea în mod activ pentru a vă gândi la asta, pentru a vă da seama de ce contează și ce semnificație are pentru dumneavoastră”(Noelle C. Nelson și Jeannine Lemare Calaba – ”Puterea aprecierii” – Ed Livingstone). E o carte pe care o recomand și pentru că citează nenumărate cercetări despre impactul pe care îl are aprecierea asupra creierului, a sănătății noastre fizice, emoționale, mentale, ca și asupra vieții, în general. În ce mă privește cred și văd adesea cum atitudinea apreciativă a minții unui om îi poate schimba starea de spirit în câteva minute, iar focalizarea minții pe recunoștință și/sau valorizare poate recontextualiza percepția traumatică așa încât ne ajută să eliberăm în scurt timp resentimente și emoții toxice pe care le-am păstrat în interiorul nostru ani întregi. Dicolo de beneficiile extraordinare asupra sănătății, aprecierea – exprimată în cele două forme amintite mai sus – ne restabilește ritmul armonios al relațiilor noastre de viață, ne face mai comunicativi, mai deschiși, mai plini de dăruire, de bândețe, capabili de acceptare, toleranță, înțelegere și empatie. Să ne înțelegem bine, nu-i vorba de a fi apreciativi în exterior, de a le arăta celorlalți recunoștință și apreciere (deși aceasta este o parte importantă a procesului), cât despre a practica aprecierea în interiorul nostru. E vorba despre a focaliza mintea pozitiv și, la fel de important de subliniat, nu în mod fals, nu fără să credem cu adevărat că lucrul/omul sau situația pe care le privim sunt valoroase. Deci, să apreciezi sincer e un pas către propria armonie interioară(armonia minții și a inimii), să valorizezi sincer e o altă parte a aceluiași pas.
Cheia aprecierii e ”focalizarea” pozitivă a minții, iar focalizarea pozitivă e – dacă vreți – cheia vindecării psihologice! Focalizarea pozitivă nu presupune să nu observăm absența unor calități, nici să devenim apatici și incapabili de reacții corecte în fața unor evenimente sau persoane agresive, cât să apelăm la rațiune și la afecțiune pentru a înțelege de ce s-au manifestat. Înțelegerea fluidizează trăirile și ne ajută să iertăm, să uităm și să ne gândim la părțile bune care au venit către noi chiar și din evenimentele neplăcute. Lumea noastră pare mai degrabă să practice dezaprecierea și să trateze o mulțime de daruri ca și cum i s-ar cuveni, ceea ce înseamnă că focalizarea negativă e o alegere mai vastă decât ne închipuim, iar asta ne face mai puțin armonioși, mai puțin sănătoși psihologic, în primul rând și mai nefericiți. De aceea, treceera de la boală la sănătate, de la nefericire la bucurie, de la ură la dragoste și de la frică la curaj ar presupune să acceptăm că avem de schimbat doar modul în care focalizăm mintea. Conștient și zi de zi, cu orice persoană sau situație de viață, avem opițiunea de a privi o parte bună sau una rea și oricare dintre aceste două alegeri face diferența dintre bine și rău în viețile noastre. Să fim recunoscători pentru orice vine către noi, de la soarele primverii și până la cuvântul sublim pe care ni-l dăruiește altcineva, de la însuși darul vieții și recunoștința față de părinții prin care ea ne-a parvenit și până la faptul că cineva ne-a întins mâna înseamnă să fim mai sănătoși și să intrăm în armonie cu energiile care vibrează în tot ce-i viu. Să avem puterea de a observa frumusețea, inteligența, efortul, dăruirea sau reușita altei persoane, să prețuim și să ne bucurăm de ceea ce alții reușesc înseamnă să urcăm pas cu pas către propria stare de bine. Gândurile noastre frumoase, gîndurile care înțeleg lumea așa cum este ea, gândurile care acceptă că viața a avut un motiv poate să ne scuture, că tocmai acel motiv se poate să fie și rădăcina ființei care suntem azi, ajută inima să simtă iubire și stimulează mintea să gândească din lumină și cu cu mai mult lumină. Iar mintea și inima, când lucrează împreună, crează armonie. Avem aici două dintre cele mai puternice instrumente care armonizează mintea și inima și ne pot schimva viețile; recunoștința și valorizarea, ambele forme ale aprecierii. Practica vă poate ajuta să observați rapid că aprecierea e o putere, care așteaptă doar să o folosiți!