Recviem pentru leuştean

Israelienii, cănd se intorc din vacanţele petrecute in Romănia, iau cu ei mănunchiuri de leuştean. Leuşteanul nu creşte in sudul Mediteranei. Un prieten evreu a incercat, fără succes, să il aclimatizeze. Degeaba. Leuşteanul nu creşte acolo. Dumnezeule, mi-am zis, dacă schimbările ameţitoare de climă ne-ar văduvi de aromele de neinlocuit ale leuşteanului? L-am căutat in pieţe zadarnic. Am inghetaţ. Salvarea a venit de la un gardian public tot din satul meu. Am eu, a zis el şi mi-a adus din grădină un mănunchi crud de leuştean. Leuşteanul n-a murit. Incă.

Focul din cer, vărsat cu găleata peste scăfărliile noastre, ustură, sufocă, părjoleşte recoltele, omoară puii de vrabie in cuib. Canicula, cuantificabilă prin coduri plăcute vederii - galben, portocaliu - e, in cele din urmă, ucigaşă. O comisie naţională cu cravată, reunită zilnic, ia măsuri severe. Nişte tipi incruntaţi se fac că luptă cu stihia lui Dumnezeu şi o biruie. Mă uit spre cer şi soarele mă orbeşte. Singura măsură eficientă ar fi punerea sub interdicţie a astrului zilei, obligat să nu se mai mişte pe cer la orele prănzului şi să se retragă pănă la cinci intr-o biserică impreună cu babele. Asta prin decret guvernamental. Vorbesc aiurea. Se petrece, cu noi şi in noi, un lucru cutremurător. Căldura ne-a confiscat bunuri sufleteşti - plăceri, obişnuinţe, un mod de trai. Comisia din Palatul guvernamental poate măsura hectarele părjolite, dar nu poate pune şublerul pe amărăciunile noastre. Cum o fi indurănd canicula buna mea prietenă Olga Gavrilescu, septuagenară, cititoare pasionată a tuturor măzgălelilor mele, obligată de boală la nemişcare intr-un bloc din Bucureşti fără aer condiţionat? Ce fac cei care-şi căştigă păinea lucrănd ziua pe, să zicem, acoperişuri? Nici vănzătorii de ziare nu mai pot ieşi la prănz in intersecţii. De Sfăntul Ilie, tărgul din Urlaţi, care adună tone de tiribombe şi comedii, căluţi şi rachete zburătoare, a fost pustiu. Copiii şi tinerii, clienţii tradiţionali ai bălciului, au rămas inchişi in case.


Intr-o sută de ani, zice un universitar şcolit afară, populaţia globului va migra spre poli. Aşa o fi. Ne vom muta şi noi prin stră-strănepoţi. Ce nu pricep insă e altceva. De ce sunt 41 de grade la Bucureşti şi 30 la Roma sau la Atena? De ce sunt 40 de grade in Romănia şi doar 32 de grade pe ţărmul mediteranean al Turciei? Savanţii avertizează că intr-un timp relativ scurt vegetaţia va fi alta. La noi adică nu vor mai creşte meri, ci cactuşi. Prunii vor fi inlocuiţi eventual de cocotieri. In grădină, in Bucureşti, mi s-a uscat un cireş. Am mai scris despre dispariţia acestui pom roditor cu trunchi sănătos, cu ramuri ample. A murit pe picioare după ce mi-a deşertat in palmă ca in fiecare an mărgelele lui aromate şi zemoase din care s-au infruptat toţi copiii cartierului meu. Anul trecut mi s-a uscat un nuc. L-am lăsat netăiat, cu crengile negre ca nişte cleşti de rădaşcă profilate pe cer. Israelienii, cănd se intorc din vacanţele petrecute in Romănia, iau cu ei mănunchiuri de leuştean. Leuşteanul nu creşte in sudul Mediteranei. Un prieten evreu a incercat, fără succes, să il aclimatizeze. A luat pămănt cu sacoşa din Romănia, a sădit leuşteanul in ghivece in balcon, l-a udat zilnic. Degeaba, leuşteanul nu creşte acolo. Dumnezeule, mi-am zis, dacă schimbările ameţitoare de climă ne-ar văduvi de aromele de neinlocuit ale leuşteanului? L-am căutat in pieţe zadarnic. Am cerut unor vecini din Săngeru. Mi-au spus că ei nu cultivă aşa ceva. Am inghetaţ. Salvarea a venit de la un gardian public tot din satul meu. Am eu, a zis el şi mi-a adus din grădină un mănunchi crud de leuştean. Leuşteanul n-a murit. Incă.


Pe de altă parte, valorificănd inţelept zicala "ţara piere şi baba se piaptănă", preşedintele Băsescu vrea două avioane Air Force One. Ca Bush. Păi nu suntem noi buricul pămăntului? Iar dacă suntem buricul pămăntului, el nu-i şef peste acest buric? Din satul socrului meu din Oltenia, care pe vremuri se chema Risipiţi, iar acum a fost botezat Unirea, s-a ridicat in perioada interbelică un ministru. Ministrul, ca să arate căt e el de mare şi de al dracului, venea in sat cu două maşini. Intr-una călătoarea el cu şoferul, iar in a doua, tot pe bancheta din spate, venea pălăria. Deduc că domnul Băsescu va călători in primul avion, iar cu al doilea va zbura celebrul său fes. Fesul acela popular cu care face băi de mulţime şi pentru care leşină să-l atingă mii de admiratori. Intrucăt avioanele pot fi realimentate la nesfărşit in aer, preşedintele se poate muta definitiv in cer, nefiind obligat să aterizeze undeva. De altfel, nici nu prea are unde. E mare secetă de invitaţii la nivel inalt. In aceste condiţii, poate va rezolva intr-un dialog sever cu Dumnezeu şi chestiunile de climă ale pămăntului.