Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In politica romaneasca a zilelor noastre chiar si proiectele bine intentionate si necesare se lovesc de neincrederea cetatenilor, amplificata de regula de media, justificata de realitatea transformarii politicii in taraba.
Zilele trecute, intr-o dezbatere la Academia Romana cu privire la nevoia de consens pentru a avansa in mari proiecte de dezvoltare a Romaniei, constatam ca documentele cu caracter strategic din sfera economiei elaborate in ultimii 22 de ani nu au devenit realitate, nu au fost traduse in practica prin vointa politica. In acest sens, politica nu a reusit nici macar cand a voit. Dovada este faptul ca nu gasim vreun sector al economiei nationale care sa functioneze astazi in parametrii fixati candva intr-un document strategic. Functionarea este in cea mai mare masura rezultatul unor impulsuri fie incompetente, fie iresponsabile, fie din interese de profit personal, fie din toate la un loc. Asta nu inseamna ca lucrurile nu au fost gandite corect. Spre exemplu, primul document strategic al infaptuirii economiei de piata in Romania din mai 1990 avea si viziune si meritul de aparare a interesului national. Viziune atunci cand in planul de actiune legislativa ce urma sa fie declansat de primul guvern liber ales, prima lege de adoptat era Legea proprietatii. Interesele politice si de stanga si de dreapta au amanat aceasta decizie cu rele consecinte resimtite si astazi. La fel s-a stabilit atunci foarte clar ce intreprinderi ale statului au vocatie pentru privatizare si care nu. Legea data de guvern in iulie 1990 facea deci separatie intre societatile comerciale, privatizabile si regiile de stat. Ulterior, cum stim, aceasta schema nu a mai fost respectata. Spre contra-exemplu a se vedea doar privatizarea resurselor de petrol si gaze, privatizarea distributiei de energie electrica, privatizarea instalatiilor portuare sau privatizarea conductelor de transport petrolier. Facute in numele concurentei de piata si in realitate monopolizate privat!
Dramatic, din punctul de vedere al absentei unei planificari strategice, mi se pare situatia agriculturii. E adevarat ca in 2011 productia cerealiera a tarii a atins un maxim istoric de 20,5 milioane tone in timp ce maximul inregistrat sub regimul Ceausescu a fost doar de 16,9 in 1989. Insa starea de ansamblu a agriculturii si productiei agro-alimentare este considerata lamentabila, rezultatul unor impulsuri de piata haotice. Organizarea moderna a agriculturii nu s-a realizat si nici nu exista in prezent o intentie strategica in acest sens.
Revenirea la politici de promovare a interesului national este mult mai dificila astazi caci, asa cum arata inca in 2000 Jurgen Habermas : "Bursele internationale au preluat acum functia de decizie a politicilor economice nationale. In multe tari europene, faptul ca pietele au inlocuit politica este reflectat in cercul vicios al somajului tot mai ridicat, a sistemelor de asigurari sociale grav tensionate si a scaderii continue a contributiilor de asigurare nationala. Statul se afla in capcana unei dileme: cu cat este mai mare nevoia de a umple bugetele epuizate ale statului prin cresterea impozitelor pe venituri si proprietate si prin masuri de sustinere a cresterii economice, cu atat mai greu este sa o faca in interiorul frontierelor statului national.'
In concluzie, nu stiu cand politica se va intoarce cu fata catre exercitiul concret de planificare strategica dar stiu ca fara asemenea politici bazate pe strategie nu vom sti nici cum nici cand Romania va atinge standardele de civilizatie europeana.
