Referendumul relativ şi democraţia suprarealistă

Referendumul s-a incheiat de o saptamana, dar nimeni nu stie daca Traian Basescu se va intoarce sau nu la Cotroceni. Sa recunoastem, este un record! Suntem o democratie atat de originala incat nici urnele nu mai pot transa marile dileme nationale. "Intoarcerea la popor' – solutia finala in orice stat de drept – se dovedeste doar o alta cacialma in pokerul politic la care ni se joaca soarta.

Traim intr-o lume mai suprarealista ca un tablou de Dali. La noi, pana si aritmetica a devenit relativa. Aduni exact acelasi cifre si obtii rezultate diametral opuse. Numerele par elastice, regulile sunt mai flexibile ca plastilina, principiile deja s-au lichefiat. Constitutia suna mai ambiguu decat un text sibilinic. Fiecare intelege din ea ce vrea. Pentru ca apoi sa inteleaga contrariul.

Traian Basescu se afla la a doua suspendare. Dupa regulile referendumului din 2007 – pe care nu le-a contestat la vremea respectiva, desi fusesera schimbate tot in timpul jocului – azi ar fi demis fara drept de apel. Atunci se lauda ca a fost reconfirmat de 75% dintre romani – desi procentul se aplica, de fapt, doar celor 40% dintre alegatorii care se deranjasera pana la urne. Ani de zile, acest detaliu a fost nesemnificativ pentru propaganda lui Zeus. Azi, cei aproape 7,5 milioane de cetateni care i-au votat demisia ii par doar o minoritate, comparativ cu majoritatea absentilor. O majoritate statistica, difuza si volatila, cert supradimensionata fata de potentialul electoral real al natiei. Cvorumul si statistica au fost atu-urile prin care Traian Basescu a incercat sa-si asigure inamovibilitatea, in conditiile unei dramatice prabusiri de popularitate. Masina sa de vot din Parlament l-a facut un presedinte foarte greu de demis.

Totusi, daca Basescu se va intoarce la Cotroceni, "meritul' este in primul rand al USL. Grabindu-se cu suspendarea ca fata mare la maritat, social-liberalii au calcat in toate strachinile mediatice si in toate capcanele strategic plasate in calea lor. Guvernul Ponta a organizat referendumul si un ministru al acestui cabinet a girat listele electorale pe care astazi le contesta. Strategii USL au asteptat ca nemultumirea populara sa le mascheze

fusereala. Au sperat ca antipatia generalizata pentru presedintele-jucator le va ascunde heirupismul natang, indolenta si lipsa de rigoare. Probabil ca asa s-ar fi si intamplat, daca - in uriasa lor intelepciune – nu ar fi ales pentru referendum tocmai varful de sezon al concediilor.