Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nouriel Roubini precizează că în cazul unei noi recesiuni sau crize financiare băncile centrale vor trebui să repună pe tapet politicile neconvenționale la care au apelat recent.
Dar din discursul său se înțelege că încercarea de a anihila recesiunea cu politici monetare neconvenționale e ca și cum ai da cu zarul, deoarece crizele trebuie combătute cu politici fiscale și structurale. Politicile monetare se rezumă doar la a asigura un preț pentru transferul de costuri, doar politica fiscală acționează direct asupra mediului economic și împovărează sau despovărează. Degeaba scade costul unui credit dacă nu-și permite companiile să-l contracteze din cauza că mediul n-o lasă să iasă în câștig.
Și bineînțeles că se ajunge cu discuția iarăşi la politic, căruia îi place să le ia cetățenilor banii cu taxe pentru a le da apoi drept de viață și de moarte ca în feudalism. Politic care are tendința să redistribuie banii preponderent prin intermediul bugetului, ca în socialism, nu cu ajutorul piețelor ca-n capitalism, zis și economie de piață.
Bine-bine, dar de ce ar fi din nou criză? Pentru că relaxarea cantitativă nu poate rezolva problema supraîndatorării. Chestiunea ce se poate soluţiona fiscal, fiindcă majorarea venitului disponibil are posibilitatea să o contracareze.
Iar de la fiscal ajungem la structural, fiindcă dacă nu se gestionează productivitatea te poţi confrunta cu scăderea populaţiei.
Pe piaţă s-a pus masă monetară cu QE ca să se conserve preţul activelor, însă, în fapt, s-a finanţat incapacitatea politicienilor de a administra, „trădată” de deficite şi datorii mari. S-a făcut fără a se ţine cont de evoluţia populaţiei, ci doar de interese de grup.
Şi în acest context, cu populaţie supraîndatorată şi menţinerea preţului activelor, e greu să nu se majoreze costului vieţii.
