Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Priveste-te in oglinda. Acum! Da, tu! Pentru ca daca esti cetatean al Romaniei si tu esti santajabil. Sigur ceva din trecutul tau poate fi folosit, nascocit, rasucit, inventat, reinventat, pentru ca intr-o clipa lumea sa te priveasca ciudat, ca pe un ciumat care trebuie omorat cu pietre. Metoda a fost aplicata in ambele sisteme care se bat cap in cap de peste un secol. Comunistii in felul lor, distrugand elite si orice opozanti, capitalistii producand tragedii pe banda in obsesiva lor vanatoare de comunisti. Delatori au fost in ambele tabere si intotdeauna s-au aflat la varful puterii, altfel nu isi puteau justifica existenta tocmai acolo.
In ultimii ani, Romania a reinventat santajul, iar ce se intampla este dovada ca sistemul duce in interior lupte aprige pentru putere, pagubele colaterale numindu-se Romania si romanii. Pagube minore in fata obsesiei pentru putere. Arma letala este santajul, iar cum dupa 1990 libertatea de exprimare asigura dreptul de a spune orice, oricand despre oricine, pentru ca au fost distruse limitele bunei convietuiri si limitele moralei, totul este permis. In jocul asta al abjectului devenit imaculat au intrat, de multa vreme, biserica si armata, sociologic cele mai credibile institutii ale statului roman. Ele au cotribuit inca din primele clipe ale noii democratii romanesti la pervertirea constanta, pana la prabusirea totala, a limitelor bunului simt, liderii celor doua institutii fiind de multe ori varfuri ale demonetizarii valorilor morale romanesti. Pe acest fond, cei care s-au ocupat de politica in Romania nu au facut decat sa exacerbeze statutul de nesimtit viitor santajabil al societatii, iar azi vedem cum nimic, absolut nimic nu mai este ceea ce pare.
In Republica Santajabila Romania institutiile care trebuie sa vegheze la respectarea statului de drept sunt cele care promoveaza santajul in interesul celor care le conduc. Aici nu mai este vorba de individualitati, aici nu mai vorbim de indivizi care folosesc functiile in interes personal. Institutiile statului au devenit, rand pe rand, stat in stat, iar dupa ce au macinat economia si societatea, mutandu-le succesiv in propriile ograzi, acum se lupta intre ele. Luptele duse din turnurile de fildes sunt cu atat mai mizerabile cu cat cei care scuipa atacuri murdare, ies apoi imaculati sa afirme, cu mana pe secata lor inima, ca respecta legile statului. Atat de rupti sunt de societate, de masele de oameni incat nu trebuie sa mai mire ca toti, absolut toti se cred de neinlocuit, la fel ca mortii din cimitire. Cel putin avem avantajul ca cei din cimitire nu mai pot produce duhoarea si raul pe care cei din functii o produc constant.
Sa traiesti in Republica Santajabila Romania este o aventura, un reality show la fel de original ca si democratia romanesca, pentru ca actorii - poporul - in loc sa fie platiti pentru ca joaca in conditiile in care decid prostii regizori, vin de acasa cu bani, saracindu-se in mod inconstient. Actorilor a inceput sa le placa situatia asta, au ajuns sa considere normal sa fie calcati in picioare, chiar le lipseste ceva cand circul nu este suficient de aprins si de costisitor, pentru ca si ei sunt santajabili. Fiecare stie ca a facut ceva ce nu poate sa explice fara sa le fie jena, ce ii poate fi imputat, chiar daca este vorba de un cui sau un capat de ata. Altfel, cum sa explici coabitarea, toleranta, prezenta intr-o asemenea mizerie de societate, in care nici cu lama exacavatorului nu mai prea ai sanse sa faci ordine si curatenie. Pentru ca acum romanul justifica proastele obiceiuri prin translatie: “De ce! Uite ala ce a furat, facut, spus'. Si daca in Republica Santajabila Romania sunt distruse miturile si idealurile culturii si istoriei neamului, ce mai conteaza un procuror, un ministru, un premier, un presedinte, un preot, un profesor, un om? Doar si ei sunt oameni ai Republicii Santajabile Romania.
