Banca Centrală Europeană penalizează economisirea cu dobânzi negative. Şi sigur că aici se poate lansa o discuţie care să aibă ca subiect faptul că dacă inactivii/pensionarii au uneori venituri peste cei care lucrează şi constituie motorul consumului, se ajunge ca statul social să se răzbune pe suportul său politic. Dar mai bine ne-am aduce aduce aminte de Silvio Gesell, ministru de Finanțe în guvernul comunist care a condus landul german Bavaria între aprilie și mai 1919, atunci când s-a numit Republica Sovietică Bavaria.
Gesell i-a atras atenția lui John Maynard Keynes cu o idee de reformă monetară a cărei esență era taxarea punitivă a economisirii și încurajarea consumului și investițiilor. Practic, el propunea ca bancnotele aflate în circulație să aibă putere juridică de cumpărare doar cu condiția de a fi timbrate lunar la oficiile poștale. Prețul timbrului urma să fie fixat de guvern în fiecare lună, în funcție de evoluția dobânzilor.
În acest fel, Gesell spera ca această taxă pe economisiri să păstreze doar funcția de schimb a banilor, eliminând-o pe cea de acumulare. Populația și companiile n-ar mai fi avut niciun interes să pună bani deoparte și, în schimb, pentru a evita taxa, ar fi dat drumul la consum și investiții, majorând cererea agregată. Banii n-ar mai fi „băltit” în conturi și depozite bancare, ci ar fi stimulat economia. Iar economistul Irving Fisher, autorului ecuației, teoremei și efectului cu același nume, s-a grăbit să-i prezinte ideea lui Gesell președintelui Franklin Delano Roosevelt.
Taxa pe economisiri imaginată de Gesell are un efect colateral extrem de relevant pentru momentul în care ne aflăm acum. În situația în care această taxă chiar ar fi implementată, investitorii ar fi dispuși să cumpere obligațiuni cu dobânzi negative, cu condiția ca dobânzile pe care ar trebui să le plătească emitenților să fie mai mici decât prețul timbrului imaginat de Gesell.
„Să sperăm că dobânzile negative vor aduce inflația la un nivel pe care băncile centrale să-l considere acceptabil, altfel guvernele vor începe să ia serios în calcul ideea lui Gesell de a taxa punitiv economisirile. Dacă se va ajunge aici, oamenii vor recurge la soluții alternative, cum ar fi bijuteriile sau activele imobiliare. De altfel, Keynes a remarcat că acesta este principalul punct slab al teoriei lui Gesell, faptul că nu a luat în calcul aceste forme alternative de economisire. Cei mai mulți dintre noi nu sunt dispuși să trăiască într-o societate comunistă, non-acumulativă”, notează Bloomberg.
Concluzia este aceea că dacă Gesell a fost ministrul de Finanţe al unui land devenit republică sovietică, acum se observă că optica sa a făcut prozeliţi la nivelul întregii Uniuni Europene, care se transformă pe zi ce trece într-o astfel de entitate.