Primele „pedepse” au fost de operetă, țintite spre oligarhi și figuri politice de la Kremlin. Blocarea bunurilor de lux și a importului de caviar mergea mână în mână cu o ofensivă de derusificare a repertoriilor teatrelor, cu scoaterea de pe afiș a artiștilor din Rusia și a sportivilor care concurau sub steagul alb-albastru. Democrațiile occidentale credeau că aceste măsuri vor duce imediat la o retragere a rușilor, cu scuzele de rigoare pentru daunele produse Ucrainei. Nici scoaterea unor bănci rusești din sistemul de decontare Swift nu a avut efect, așa că au urmat un val de noi sancțiuni graduale, care, după modelul pandemiei, a ajuns acum la nr. VI.
Rusia nu lasă fără răspuns măsurile sancționatorii: strânge robinetul la gaze și dă peste cap piața carburanților. Embargoul UE asupra petrolului din Rusia, aflat în discuție la Bruxelles, arată mai degrabă consecințele negative pentru economia europeană a „scăpării” de sub dependența energetică a Kremlinului, decât un efect de gripare a mașinii militare a agresorului.
După aproape trei luni de război, întreruperea circuitelor economice care leagă Rusia de Europa se arată a fi mult mai dificilă decât desprinderea politică pe care o propagă politicienii. Punerea în adversitate a Alianței NATO cu Rusia se poate face cu rapiditate, dar războiul economic rapid - blitzkrieg - nu are efecte imediate.
De altfel, sunt puține evaluările de impact ale ruperii peste noapte a legăturilor cu Rusia, după ce, timp de decenii, s-au pompat sute de miliarde de euro investiți în dezvoltarea afacerilor europene, foarte profitabile, pe piața rusească. Aproape că investitorii se feresc să spună ce pierderi au dacă sună marea retragere din Rusia. Renault a deschis în Rusia de-a lungul perioadei „roz” trei fabrici, cu efectiv de peste 30.000 de angajați; grupurile bancare au rețele financiare puternice în Rusia, la fel marile lanțuri de retail. Investiției Nord Stream 2, cu participări multiple, nu angajează doar capital german și rusesc, trecut acum la pierderi. O analiză publicată ieri de Les Echos arată că sunt circa 1.000 de companii occidentale care își fac bagajele pentru a respecta sancțiunile împotriva Rusiei. Ele vând activele la preț de lichidare, cumpărătorii fiind companii locale private sau ale statului. Cei care pleacă în viteză pun totuși și clauze care le lasă o poartă de revenire, așa cum face Renault, care pierde, după o primă estimare, „doar” 2,2 miliarde de euro.
Jurnalul publică în ediția de astăzi o analiză de impact a războiului din Ucraina asupra economiei românești, așa cum este evaluat de experții Băncii Naționale. Este prima analiză făcută de o instituție națională, difuzată public, pe acest subiect de puternică actualitate. BNR pune lucrurile într-o ordine scoasă de sub imperiul emoțiilor și al opiniilor, dând în premieră o cuantificare a consecințelor războiului de lângă granițele țării. Evaluarea arată că influența directă este redusă, deoarece relațiile comerciale cu Rusia și Ucraina nu reprezintă mai mult de 2-3 procente din cifra totală de import-export. În acest sens, pierderea de creștere economică ar fi doar de un procent din PIB, sensibil mai puțin față de daunele produse de război altor țări din regiune, cu dependențe mari la petrolul și gazele rusești.
Probleme mai complicate apar dacă acest conflict se prelungește. Blitzkrieg-ul economic eșuat se transformă într-un război de poziții, cu consecințe de durată, care grevează tot echilibrul economic global. Scenariul pesimist atrage în acest caz, după evaluarea BNR, o restrângere a PIB de peste 4 procente, ceea ce ar echivala cu circa 10 miliarde de euro. Pentru economia românească, plasată pe un ghem de deficite, o asemenea perspectivă are miros de criză.
Iată de ce, în contextul irațional al războiului, este esențial să fie lăsată ca speranță soluția diplomatică. Retorica belicoasă, dominantă acum, acoperă și respinge irațional orice idee a dialogului dintre părțile aflate în conflict; nimeni nu pare dispus să accepte ca rațională pacea.