Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oricat de dramatic si de paradoxal ar fi acest lucru, el este o evidenta: Uniunea Europeana nu ar fi avut aceasta configuratie si probabil ca nici nu s-ar fi construit daca batranul continent n-ar fi marcat de o rivalitate milenara: cea dintre francezi si germani. Daca aceste doua popoare ar fi fost infinit mai placide, mai tolerante si mai pasnice, Europa n-ar fi avut de suportat atatea razboaie, dintre care doua extinse la nivel mondial, atatea confruntari, distrugeri, suferinte si atata varsare de sange. Europa de astazi se construieste de fapt pe fundatiile unui angajament pe care si l-au luat cele doua natiuni de a nu-si mai rezolva disensiunile prin violenta. Ceea ce nu inseamna ca ele, aceste disensiuni, s-ar fi spulberat intre timp.
Despre Franta si Germania se spune deseori ca sunt cele doua "locomotive" ale constructiei europene. Cand Parisul si Berlinul ajung la un consens sau la o platforma comuna si lanseaza initiative comune, lucrurile merg bine si pentru Europa. Cand relatiile franco-germane trec prin momente de tensiune, intreaga constructie europeana se vede fie penalizata, fie paralizata. Toti comentatorii sunt de acord cu acest lucru, dar si cu ideea ca ambele popoare sunt obligate totusi sa faca efortul de a se intelege si de a ajunge la un numitor comun.
Exista intr-adevar mari diferente de mentalitate si de stil de viata intre aceste doua mari natiuni. Francezii au in ei o exuberanta latina si sunt mai visatori, germanii sunt mai retinuti si mai pragmatici. Europa are insa nevoie de calitatile amandurora. Multi experti spun ca avionul Airbus, de exemplu, nu s-ar fi putut construi daca francezii n-ar fi dat dovada de idealism si optimism, iar germanii de tenacitate si de spirit de organizare. Fizicianul Werner Heisenberg declara urmatoarele intr-un interviu: "Realizarile cele mai fecunde apar acolo unde se intalnesc doua maniere diferite de a gandi". De unde si ideea ca intre Franta si Germania cooperarea este nu numai posibila, ci si de dorit, pentru ca diferentele dintre cele doua popoare pot deveni o sansa, un atu, o sursa de progres.
Exista o anecdota care evoca intr-o maniera semnificativa diferentele dintre popoarele europene. Definitia paradisului ar fi, potrivit acestei anecdote, urmatoarea: cand elvetienii se ocupa de organizare, cand germanii se ocupa de partea tehnica, cand francezii se ocupa de bucatarie, cand englezii sunt politisti si cand italienii devin amanti si isi asuma rolul de a le amuza pe femei. Infernul ar fi insa atunci cand italianul se ocupa de organizare, cand francezul se ocupa de tot ce tine de mecanica, cand germanul face pe politistul, cand englezul gateste si cand elvetianul vrea sa le faca pe femei fericite.
Aceasta gluma este repertoriata intr-un raport publicat de o agentie franceza de consultanta si management care se ofera, din 1984 incoace, sa faciliteze relatiile dintre patroni francezi si germani, dintre interprinderi franceze si germane. Respectiva agentie a ajuns la concluzia ca francezii si germanii pur si simplu nu gandesc la fel sau mai bine spus au "culturi" diferite in materie de relatii umane. De exemplu, cand vine vorba despre relatia de incredere intre parteneri. Pentru francezi, "increderea" este mai degraba o chestiune de simpatie spontana. Pentru ca francezul isi spune: cine reuseste sa ne seduca prin originalitate, imaginatie sau abilitate intelectuala nu poate fi un partener rau. Germanul insa incepe sa aiba incredere in cineva numai pe baza de merit, numai atunci cand partenerul demonstreaza ca este capabil sa ofere o munca de calitate, cand da dovada de rigoare, competenta si punctualitate.
Germanii considera ca este normal, de exemplu, sa se pensioneze la 67 de ani. Francezii au acceptat cu greu varsta de 62 de ani, iar recent Fran∏ois Hollande a decretat, pentru o anumita categorie de oameni care au inceput sa lucreze de tineri, plecarea la pensie chiar la 60 de ani. In Germania nu exista nici un barem minim pentru ora de munca, in Franta nimeni nu poate fi platit sub 10 euro ora. Socialistul Fran∏ois Hollande a anuntat, de cum a venit la putere, marirea numarului de profesori, desi in Franta ei sunt deja mai numerosi decat in Germania, si aceasta pentru o populatie mai mica. Este adevarat insa ca in Germania profesorii sunt mai motivati in munca lor, fac mai multe ore, dar sunt si mai bine platiti. In Franta li se reproseaza des sindicatelor ca intai declara greva si abia apoi incep negocierea cu patronatul, in timp ce in Germania sindicatele recurg la greva doar in ultima instanta, dupa luni si luni de negocieri si numai daca acestea nu duc la nimic... Pentru a rezuma, putem spune ca deseori in Franta sunt considerate drept simboluri ale progresului social masuri care in Germania apar drept injuste. Sigur, disciplina si competitivitatea ii asigura acum Germaniei rolul de prima economie a Europei. Dar sunt ei si cei mai fericiti din Europa? Daca ar fi sa ne luam dupa un alt criteriu, cel al "bucuriei de a trai", atunci am putea spune ca francezii sunt mai multumiti de viata lor decat germanii pentru ca... fac mai multi copii decat vecinii lor de peste Rin.
Nimic nu va fi simplu deci niciodata intre cele doua popoare, cum nimic nu va fi simplu nici intr-o Europa unde diversitatea este prima ei mare bogatie, dar atat de greu de gestionat.
