Sefii arcului parlamentar al puterii fac de catva timp o curte nebuna liderilor opozitiei sa se intoarca in sala de plen.
Ce i-o fi apucat, de au rasfoit febril dictionarele, descoperind ca in limba romana exista pana si cuvantul "colegi", pe care-l folosesc acum tuguindu-si buzele si ungandu-le cu miere? Pana mai ieri, parlamentarii opozitiei erau, pentru "colegii" majoritari, care le respingeau hahaind ostentativ chiar si cel mai neinsemnat amendament, doar ciuca batailor la vot si obiect de glume proaste. Ce i-o fi apucat acum sa-i roage sa renunte la protest?
Explicatia e parsiva si se regaseste sub forma unui porumbel scapat din gura de unul dintre liderii portocalii. Venind vorba despre niste legi (pensiile, salarizarea) impuse de majoritari in dispretul democratiei, ba chiar masluind numaratoarea voturilor, acesta s-a stropsit: "Si voi trebuie sa va asumati aceste legi, erati in sala, chiar daca ati votat impotriva, sunt legi aprobate in Parlament". Cu o asemenea "logica" si cu magaria de a face opozitia partasa, prin simpla prezenta, la abuzurile puterii, poti justifica orice facatura. Puterea are deci nevoie ca opozitia sa fie de fata.
Daca si-ar mobiliza propriii chiulangii, ar putea incropi cvorumul si si-ar aproba legile. Dar n-ar mai putea invoca si responsabilitatea opozitiei.
Arcul guvernamental e in criza de timp. Sunt de trecut numeroase acte normative in perspectiva alegerilor. Mai cu seama, Parlamentul va fi implicat intr-o serie de mari privatizari din domeniul energetic si minier (care stat responsabil vinde la pret de sold in vreme de criza?!), care se vor a fi trecute ca gasca prin apa si fara implicarea mai mult sau mai putin vinovata doar a puterii.
Cum ar putea contracara opozitia inhatarea sa drept complice la potlogariile puterii? O varianta ar fi participarea la dezbateri si expunerea unor transante puncte de vedere, dar retragerea din sala in momentul votului final, lasat, cum e firesc, la pasivul puterii.
Ar fi, desigur, de abordat si celelalte conditii ale revenirii in sala a opozitiei (renuntarea la angajarile de raspundere ale Executivului, retragerea sprijinului politic de catre PDL pentru Roberta Anastase etc.).
Arogant, liderul grupului PDL, Mircea Toader, a declarat ca nici nu se gandesc sa o coboare de pe piedestal pe Roberta Anastase.
Dupa cum nici aceasta nu vrea sa demisioneze, cu un minimum de bun-simt, desi o tara intreaga, si nu numai, a vazut-o furand pe fata voturile sau nestiind ori batjocorind regulamentele. Roberta pare lipita pe podiumul Camerei Deputatilor, cum era candva pe cel al prezentarilor de moda.
Asa cum luna martie nu lipseste niciodata din Postul Pastilor, tot astfel trupa portocalie e decisa sa-si pastreze juvaerul prahovean. Apelul "colegial" adresat liderilor USL nu trebuie aruncat la cos de la sine. Dar, cand e vadit ca musteste de ipocrizie, nici nu trebuie inghitit pe nemestecate.