Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu toate că există definiţii ştiinţifice ale roboţilor, cei mai mulţi dintre noi tind să-şi imagineze un soi de om mecanic. Istoria lor începe cu Homer care pomeneşte servitorii artificiali creaţi de Hephaistos. Sculptura care devine fiinţă vie, Galatea, Golemul legendelor rabinice medievale, uriaşii de lut din mitologia nordică sunt, cum-necum, roboţi. Lista ar putea fi completată cu faimosul mecanism din teatrul grec clasic, Deus Ex Machina, care aducea pe scenă o zeitate dispusă să rezolve o problemă aparent insolubilă. De aici să provină şi expresia "coborât cu harzobul din cer"?
În secolul al IV-lea i. d. Hr., matematicianul Archytas din Tarentum îşi imagina o pasăre artificială pusă în mişcare de forţa aburilor. Cu 500 de ani mai târziu, Hero din Alexandria construia automate programabile folosind apa, aerul şi aburii. Al-Jazari, un inventator din secolul al XII-lea d. Hr. a fost creatorul primilor roboţi de bucătărie şi al unor automate muzicale. Capodopera lui era reprezentată de o barcă pe un lac, în care patru muzicieni mecanici încânta publicul cu melodiile lor.
De pe lista celor care au imaginat, proiectat şi construit roboţi nu poate lipsi Leonardo da Vinci, părintele unui cavaler mecanic, dar nici Vaucanson, însoţit în eternitate de un flautist, o raţă şi un gornist, cu toţii mecanici. În secolul al IX-lea, meşteşugarul japonez Hisahige Tanaka realizează jucării mecanice extrem de complicate. Unele serveau ceai după toate regulile ceremoniei tradiţionale chanoyu, trăgeau cu arcul (scoţând săgeţile dintr-o tolbă) şi chiar desenau caractere kanji. E cazul să-l menţionăm pe Nicola Tesla cu torpila sa robotică, pe William Grey Walter cu perechea sa de oameni artificiali, Elmer şi Elsie, ca şi pe George Devol, autorul primului robot industrial.
Oricum i-am numi, roboţii, androizi, gynoizi sau cyborgi, apar de nenumărate ori în literatură şi îşi cuceresc un loc sub soare în opera lui Isaac Asimov (1920-1992) care stabileşte cele trei legi ale roboticii:
1) Un robot nu poate răni un om sau permite, prin inacţiune, ca acestuia să i se întâmple ceva rău;
2) Un robot trebuie să asculte ordinele date de oameni cu excepţia cazului în care acestea contravin legii nr. 1;
3) Un robot trebuie să-şi apere existenţa câtă vreme o astfel de acţiune nu contravine primelor două legi.
Dar apare o excepţie, roboţii încep să fie folosiţi pe câmpul de luptă. Un analist de la Brookings Institution, Peter W. Singer, est autorul unor studii despre folosirea copiilor în războaiele din Africa şi Asia de sud-est, cât şi despre rolul unor companii în privatizarea industriei militare. Amândouă schimbă aproape în totalitate caracterul tradiţional al conflictului, introducând nenumărate consideraţii etice şi politice.
La fel şi folosirea roboţilor, pe care Singer îi consideră foarte "cool". Oare? În Irak erau la începutul lui 2005 peste 5.000 de roboţi. Cel mai banal, Packbot, de mărimea unei maşini de tuns iarba, poate fi trimis să dezamorseze bombele artizanale şi să studieze situaţia de moment. Altul, SWORDS, este un fel de tanc în miniatură, înzestrat cu mitraliere şi lansatoare de rachete. Un oficial al Pentagonului era entuziasmat: "Nu li se face foame. Nu le este frică. Nu uită ordinele.
Nu suferă la moartea unui camarad. Fac treabă mai bună decât oamenii? Da!". Totuşi soldaţii se ataşează de roboţi şi caută să-i salveze atunci când sunt în pericol de a fi "răniţi".
Pe cerul Irakului şi Afganistanului zboară nu mai puţin de 6.000 de avioane de luptă fără pilot, drone. Folosite iniţial pentru supraveghere, ele au ajuns să fie echipate cu rachete aer-sol. Avantajele sunt evidente. Misiunile pot dura mult mai mult şi sunt mai ieftine (4,5 milioane de dolari bucata) decât avioanele convenţionale.
Se vorbeşte despre nave de suprafaţă şi de submarine fără echipaj. Mai mult, pe planşetele proiectanţilor (e o figură de stil, de fapt este vorba de ecrane de computer) apar insecte mecanice care pot pătrunde în locuri inaccesibile până acum. Ele îşi vor încărca bateriile de la iluminarea din mediu şi pot ataca folosind minuscule săgeţi otrăvite.
Rămâne de văzut cât de precisă va fi programarea acestor ipotetici "soldaţi" ai viitorului. Unele sisteme robotice au tendinţa să scape de sub control, iar "nebunia" lor poate fi cel puţin neplăcută. Să nu uităm că primul ministru japonez, Junichiro Koizumi, a fost atacat de un robot pe când vizita o uzină.
Cât despre respectarea celor trei legi pomenite, suntem doar la începutul dilemei.
