În urmă cu un an și jumătate știam doar vag cine este Marilyn Manson. Acum muzica lui mă captivează tot mai mult. Cine m-a inițiat? Fiica mea de 16 ani. Și îi mulțumesc. La rândul meu, am învățat-o despre Led Zeppelin și Pink Floyd.
Am găsit un tricou negru imprimat cu coperta ultimului album al lui Marilyn Manson - "Born Villain". Am luat un "XL" pentru mine și un "S" pentru ea.
Într-o vineri, la cumpărăturile săptămânale, purtam noul tricou. Observam privirile mirate ale adolescenților rockeri care vedeau un tip cu părul și barba bine încărunțite purtând un astfel de tricou. Ei purtau tricouri cu Metallica, AC/DC sau Linkin' Park, de exemplu.
Ajuns la tutungeria unde mă cunosc deja toți angajații, din toate schimburile, șeful de magazin, un tip foarte simpatic dealtfel, la vreo 30 și ceva de ani, m-a privit stupefiat.
- Haideți că m-ați dat gata! Vă place doar tricoul sau chiar ascultați Marilyn Manson?
- Păi tocmai, mi-am luat tricoul pentru că îmi place cum cântă! i-am zis eu amuzat de reacția lui.
- Nu pot să cred că vă place!
- Ba îmi place, fiica mea m-a inițiat…
- Aoleu, știu, că și fi-miu ascultă de m-a înnebunit, dar nu pot să înțeleg de ce, că pe mine mă doare capul după 5 secunde!
Mi-am luat țigările, am plecat și m-am gândit. În fond, mai ales dacă ar înțelege ce înseamnă mesajul muzicii lui Manson, ar avea tot dreptul să ne întrebe, pe noi, ăștia, rocker-ii "supărați": "în fond, ce vă lipsește, de ce protestați, ce nu este bine?"
Mi-l închipui onest etalon de "middle-class": familie, copiii, slujbă bună "la privat" cu salariu bun și funcție, casă luată pe credit, mașină, vacanțe în Bulgaria la "all-inclusive", poate asigurări de pensie privată și posibil cu ceva bani puși deoparte. Din perspectiva lui, revolta și critica agresivă a lui Manson nu se justifică. De aceea, nu poate trece de violența expresiei muzicale pentru a ajunge la mesaj. Și chiar dacă ar ajunge, probabil că i s-ar părea totul fără rost.
Așa cum nejustificată i se pare și revolta fiului său care deși are tot ce-i trebuie, tot "supărat" este și revoltat. Și nu înțelege de ce preferă revolta falsă a rocker-ului american în locul modelului bunăstării familiale "middle-cass".
Dar dacă stăm și ne gândim, tot ceea ce au creat și transmis ca protest și mesaj social, politic și uman marii muzicieni ai istoriei rock-ului, azi s-a adeverit 100%. Proorocii rock. De exemplu, modelul războiului din Vietnam, contestat de o întreagă generație de rockeri și hippies, a devenit azi regulă - complexul-militaro-bancaro-industrial a învins. Dar ne-a înfrânt. Pe 28 august, la București, Roger Waters prezintă cel mai mare și complex show din istoria rock-ului: "The Wall". Și care, după cum știți, continuă să aibă un imens succes la toate generațiile. Deși nu este despre "binele care învinge răul" și despre iubirea salvatoare. Sau despre fericire.