Ieri, prin voia calendarului competiţional, o nouă ediţie a campionatului primei divizii şi-a dat da obştescul sfîrşit. Bocitoarele reciclate ocazional sau cele aparţinătoare defunctului dau de veste după ritual. Doar cîteva dintre meciurile ultimului drum au mai aranjat clasamentul prin punctele sale neesenţiale. În rest, participare formală, corvoadă degeaba.
Ieri, prin voia calendarului competiţional, o nouă ediţie a campionatului primei divizii şi-a dat da obştescul sfîrşit. Bocitoarele reciclate ocazional sau cele aparţinătoare defunctului dau de veste după ritual. Doar cîteva dintre meciurile ultimului drum au mai aranjat clasamentul prin punctele sale neesenţiale. În rest, participare formală, corvoadă degeaba.
Cîştigarea trofeului rămîne o chestiune de orgoliu numai pentru jucători şi pentru ceilalţi meseriaşi ai fotbalului. Dar vanitatea parcă nu mai are trăinicia de altădată. Trăim prea repede pentru a mai pune preţ pe onoare. Caşcavalul e rege în jungla care ne cuprinde. Unii şi-l asumă în felii groase. Ceilalţi trăiesc în poveste, agăţîndu-se de efemeritatea visului frumos colorat. Caşca-valul a funcţionat pavlovian pentru animatorii financiari de la CFR Cluj şi de la Steaua. I-a atins direct în glanda salivară. Fotbalul a devenit scena războiului dintre Gigi Becali şi Arpad Paszkani doar dintr-o întîmplare, pînă acum nefericită. Pentru cei doi (ca şi pentru mulţi alţi investitori din fotbal) “vreau să fiu cel mai bun” este echivalent cu “vreau să fiu cel mai bogat”. Din acest punct de vedere ei şi-au atins scopul prin obţinerea subvenţiei europene a Ligii Campionilor. Ceea ce s-a întîmplat însă în campionatul intern nu se mai potriveşte cu adevărurile ligii. În prima competiţie a cluburilor europene doar forţa de joc a echipelor decide obţinerea performanţelor aducătoare de profit gras. Abia acum şi aici, unde complicităţile vinovate nu mai încap, cei doi au şansa să demonstreze dacă sunt sau nu investitori dibaci. Adevăratul cîştigător al campionatului va fi confirmat sau infirmat numai de certificatul de calitate dat de competiţiile europene.
În aceeaşi situaţie se află şi plutonul echipelor de plan secund. Locurile de UEFA şi Cupa Intertoto reprezintă deocamdată doar premii de consolare, de satisfacţie măruntă şi domestică. Abia la toamnă, în urma examenelor de politică externă, vom număra bobocii fără vocaţia de a ajunge vreodată să înnobileze varza din cuptor. Unirea Urziceni, Dinamo, Rapid şi chiar Politehnica Timişoara au şansa să demonstreze că nu au fost doar vitejii unui campionat cotonog. Personal nu acord prea mare credit valorificării acestei şanse. Sunt marcat de repetabile dezamăgirii. Ceea ce nu înseamnă însă că n-aş accepta cu bucurie afrontul celor care mă vor contrazice cu argumente. Campionatul s-a terminat. Omologarea rezultatelor sale se va decide la curtea europeană a fotbalului.