Romania are nevoie de politici sociale

O protectie sociala care sa reprezinte 15% din PIB constituie singura varianta viabila pentru echilibrarea decalajelor sociale interne si apropierea de standar- dele comunitatii europene.

Dupa al doilea Razboi Mondial, italienii au prevazut in primul articol al Constitutiei ca Italia este un stat social. La noi, pe de alta parte, ideea de social, de protectie sociala, duce cu gandul la pomana, gratuitati si mila.

Solidaritatea si protectia sociala constituie elementele fundamentale ale modelului social european. Romania este in continuare o tara a constrastelor, cu putine orase foarte bogate si cu majoritatea regiunilor cufundata in saracie. Romania aduce in Europa cea mai saraca regiune a continentului, respectiv zona de nord-est, care cuprinde judetele Moldovei si parte din Bucovina. In acelasi timp, Romania are sansa ca de la 1 ianuarie 2007 sa reduca decalajele intre regiuni, sa investeasca in capitalul uman si sa sprijine dezvoltarea economica in zonele defavorizate.

Romania sociala inseamna, de fapt, armonizarea obiectivelor economice, orientate catre cresterea economica si competitivitate ridicata, cu obiectivele sociale, care privesc imbunatatirea nivelului de trai si reducerea saraciei.

Astazi, doar Bucurestiul reprezinta singura regiune dezvoltata a tarii. Acelasi studiu ne arata ca bucurestenii si ilfovenii au 55% din media europeana in privinta PIB-ului pe cap de locuitor, in vreme ce urmatoarea regiune, cea de vest, are numai 34% din media europeana. Aceste cifre sugereaza cum trebuie distribuita cresterea economica in perioada urmatoare, pentru a echilibra dezvoltarea regionala. Pentru aceasta insa avem nevoie de un program postaderare, care sa tina cont atat de nevoile de dezvoltare la nivel national, cat si de cerintele comunitatilor locale.

Uniunea Europeana a criticat recent tara noastra pentru ca actualul Guvern nu a transmis obiectivele de dezvoltare regionala. Aspiratiile marunte de partid si permanentizarea starii conflictuale la varful Puterii fac imposibila cooperarea fortelor politice pentru indeplinirea obiectivelor legate de dezvoltare regionala.

Veniturile mici, lipsa de productivitate au provocat degradarea capitalului uman romanesc. Cifrele sunt uneori inselatoare. Chiar daca somajul se afla la un nivel scazut, de aproape 5%, in randul tinerilor acesta se apropie de un ingrijorator 20%. In plus, 9 din 10 tineri vor sa plece din tara, pentru ca politicile guvernamentale nu constituie un punct de sprijin pentru ei, iar programele pentru calificarea si motivarea fortei de munca sunt inexistente in politicile publice actuale. Forta de munca reprezinta cea mai valoroasa resursa pe care tara noastra o are, iar neglijarea investitiilor in dezvoltarea sociala inseamna periclitarea viitorului Romaniei.

Europa aloca resurse consistente pentru implementarea politicilor sociale si pentru dezvoltarea capitalului uman. Pentru ca integrarea in comunitatea europeana sa constituie un succes, Romania trebuie sa aplice acelasi model. Modelul social presupune un efort sustinut din partea statului roman, iar politicile sociale trebuie sa devina o prioritate absoluta pentru guvernanti. Indeplinirea criteriilor expuse de Agenda Lisabona, prin investitii publice in segmente cruciale, precum cercetarea, inovarea, educatia, sanatatea si infrastructura, constituie o obligatie pentru Romania.

Cata vreme vom mima ca facem ceva, tara noastra va ramane la coada Europei, iar sperantele milioanelor de romani se vor transforma in dezamagire si frustrare. O protectie sociala care sa reprezinte cel putin 15% din PIB constituie singura varianta viabila pentru echilibrarea decalajelor sociale interne si apropierea de standardele comunitatii europene.