România, ca o şatră

Cred că nici mineriadele lui Miron Cozma, nici bâlciul de anul trecut, orchestrat de Traian Băsescu şi cohorta lui, scheunând despre o "lovitură de stat" nu au reuşit să atragă, în cel mai penibil mod cu putinţa, atenţia opiniei publice internaţionale, cum a făcut-o, de două săptămâni încoace, gâlceava din interiorul unei mâini de ţigani (se pare că nomazii şi căldărarii abia dacă sunt vreo 10% din totalul etniei). Gâlceavă iscată de moartea "regelui" Florin Cioabă, mai bine zis de moştenirea averii şi "titluirilor sale".Avere reală, obţinută din afaceri mai mult sau mai puţin dubioase cu metale neferoase (cupru, aluminiu...) şi titluri închipuite. Moştenire revendicată de cei doi fii ai săi, întărâtaţi fiecare de gaşca lui şi porniţi la un răzbel ce începuse să capete accente fratricide.

Ceea ce putea rămâne însă la stadiul de fapt divers, la o ţigăneală oarecare a devenit eveniment major al întregii societăţi româneşti. Semnalul a fost dat de "preşedintele tuturor românilor". Sigur că cetăţeanul Traian Băsescu are tot dreptul să se pupe pe obrăjori cu cine vrea, să devinăi "tată" pentru orice dănciuci sau pirande, să sufere la moartea unuia dintre ei, mai ales dacă i-a fost principal şi constant agent electoral. Preşedintele Băsescu nu avea însă nici un drept să-şi exprime sentimentele personale implicând cheltuiala statului şi dând priveghiului dimensiune naţională. Mai ales că era vorba de un personaj aflat nu o dată în coliziune cu statul, ale cărui afaceri rămân extrem de controversate şi de care se leagă serioase suspiciuni de evaziune fiscală. Avându-l în spate pe cel care continuă şi el să se autodefinească drept "şef al statului", nu-i de mirare că au început să apară în ţigănie "regi" precum ciupercile după ploaie.  Unde întorci privirea, pe ce post tv intri, ai de-a face cu regi, îmăpăraţi şi alte asemenea panarame. Care, ştiind că beneficiază de o înaltă protecţie, devin din ce în ce mai obraznici, ajungând să bată din picior nu doar în faţa populaţiei majoritare - împingând agresivitatea până la a revendica drepturi pe care le au dintotdeauna, ba chiar cu preţul discriminării pozitive, în dauna românilor, cum sunt locurile rezervate în învăţământ - ci stropşindu-se şi la ţările occidentale. Care, sătule de tâlhării, furăciuni şi alte isprăvi, îi fac pachet şi-i trimit acasă, mai şi suportându-le cheltuielile. Sunt, desigur, absolut condamnabile manifestările rasiste, reprimările brutale la care se recurge în  diferite ţări. Dar a ne face că nu vedem adevărul crud nu serveşte nimănui, şi în primul rând chiar acestei etnii, care de dezbară cu greu de năravuri vechi şi de deprinderi cu rădăcini tribale. De un mod de viaţă de care profită din plin o serie de şmecheri autointitulaţi "regi" şi "împăraţi", că "bulibaşă" se demonetizase.

Spuneam că uvertura circului a fost semnată de Traian Băsescu, doritor să-şi păstreze sufragiile romilor. Dacă nu direct pentru sine, barem pentru "gogoşica" sa europarlamentară şi pentru şandramaua improvizată, pompos numiă "Mişcarea Populară". N-a durat mult, însă, şi pe scenă au apărut şi reprezentanţii altor partdide, doritori să şterpeleasă şi ei o chiftea, chiar dacă o plăteau cu o defilare pe la catafallc.  Spectacolul a căpătat însă dimensiuni haluciante prin implicarea greţoasă, dar şi iresponsabilă, a unor posturi comerciale tv, între care a iritat cel mai mult e România Tv. Acesta, care continuă să folosească abuziv sigla, în pofida unei hotărâri judecătoreşti, a ţinut-o langa zide zi şi noapte de noapte, 24 de ore di 24, cu "dezbateri" ţigăneşti şi prin tematică, şi prin participare. Cu reporteriţe şi moderatoare isterizate, cu invitaţi dintre care puţini nu aveau dosare penale, postul respectv a ajuns să-ţi stârnească jena fie şi doar butonându-l o dată, de două ori. O să includ în această tevatură cu iz de şatră şi restul spectacolului băsescian din ultima săptămână. Cu posibile urmări asupra perceperii ţări peste hotare.

La o conferinţă de presă, luni, Băsescu a pozat iar în părinte îngrijorat al naţiunii, pe care o vede pusă la pământ de un "guvern incapabil".  Îl priveşti şi-ţi faci cruce, cum de nu are minmum de bun simţ, să tacă, cel puţin, când o lume întreagă ştie că România s-a prăbuşit tocmai sub regimul său, sub  politica dezastruoasă pe care a impus-o unui premier de paie, politică taxată ca aberantă de cancelarii vestice şi de prestigoase instituţii financiare. Politică fără pic de înţelegere pentru exasperarea unui popor, căruia un preşedinte păcălit la două alegeri i-a dat să opteze: ori să îndure în ţară mizeria şi foamea, ori să plece unde vede cu ochii. Au plecat sute de mii, milioane char. Dar acum, fără slujbe la mii de kilometri, se întorc în ţară, îngroşând aici numărul şomerilor pe care Băsescu vrea să îi  deconteze actusalului Cabinet. Minciuna şi parşivenia au răzbătut şi din cuvântare lui Băsescu la întâlnire cu ambasadorii români.Cărora - iar i-a scăpat prilejul de a tăcea, cel puţin - le-a cerut dn nou să umple mapamondul cu "complotul" împotriva sa din 2012. Sau să ducă pe meridiane vestea că el, Băsescu - cel care se fâţâie tată ziua cu elicopterul pe la paranghelii, cel care benchetuieşte cu amicii pe cheltuiala statului -  nu se duce la sesiunea ONU, ca să nu irosească banul public. Deşi, să fim serioşi, motivul e spinoasa chestiune siriană, el continuând să aibă o aitudine bearcă în privinţa amiciului său Bashar al-Assad, ca şi ranchiuna pentru că Obama nu i-a acceptat o vizită cu covorul roşu, atât de jinduită (fie spus, la fel de ofuscat a fost Băsescu şi când, ce econom!, a zburat până-n China, la descihderea Olimpiadei., sperând să forţeze mâna Beijingului, care să-i accepte o vizită de stat.

Traian Băsescu pare chiar să nu priceaoă că, în afara proaspeţilor lui "fii" din familia Cioabă şi a camarilei sale, din ce în ce mai restrânsă, nu-l mai aceptă nimeni. Mă rog, asta e problema lui. Dar devine, totuşi, a românilor în ansamblul lor, dacă vom continua să trimitem peste hotare - unde guverne şi naţiuni caută cu acribie soluţii pentru perobleme reale şi acute -  imaginea unei ţări jalnice, penibile, aflate într-o prea lungă şi gravă confuzie asupra căii ce are de urmat. O asemenea ţară nu trebuie să se mire dacă e marginalizată, dacă e parodiată, dacă nu e ascultată. Dacă reprezentanţii de vârf ai săi cântă fals, fie din rea-voinţă, fie pentru că-s incapabili, de plătit plăteşte întreaga naţiune.