Romania dezinfectata

Guvernantii au ajuns sa se laude cu exodul populatiei spre tari mai primitoare. Ba chiar, in varianta Marian Sarbu, echilibrarea balantei comerciale pe seama banilor castigati de romani in strainatate este un beneficiu minor pe langa avantajele sociale.

Ministrul delegat pentru relatia cu partenerii sociali nu se rezuma la o simpla declaratie, ci face o adevarata demonstratie. Anul acesta vor intra oficial in tara de la capsunarii si bodyguarzii spulberati de bombe prin Spania si Irak 1,8 miliarde de euro, fata de 1,5 miliarde in 2003 si 1,1 miliarde in 2001. Cu doua treimi mai mult, in numai trei ani. Fireste ca orice cifra ca sa devina credibila trebuie raportata in procente de produs intern brut: 2,5% in 2001, 3,4% in 2004. si asta nu-i tot. Nu toti banii intra prin sistemul bancar. Desi sunt greu de evaluat, fluxurile neoficiale pot insuma inca un miliard si ceva. In total 3 miliarde, si-am reusit si performanta sa ne laudam cu banii negri.

Ajungem de la cifre la beneficii. Desi ministrul n-a intrat in detalii, se poate vedea cu ochiul liber cum tatii lucreaza in Italia, Spania si Germania in loc sa fie someri la ei acasa. Cum trimit ei bani mamelor care cresc singure copiii si ii trimit la scoala. Bunicii isi cumpara medicamente fara sa mai stea cu mana intinsa la compensarile statului. Se construiesc case. Economia creste.

Foarte frumos. Si toate acestea numai datorita intelepciunii conducatorilor, nu? Ba da, dar de fapt, unicul „merit" al Guvernului este ca nu stie sa administreze economia. Cand oamenii vad asta, se duc la cei care se pricep, la straini. Dar ce importanta mai are cata vreme rezultatul e pozitiv? Afacerile de partid si de stat nu sunt stricate de investitori veniti de aiurea care pretind tratament egal, iar tensiunile sociale se dezamorseaza.

Sa trecem insa de la apoteoza la apocalipsa. Muncitorii din afara trimit procente bune de PIB acasa, numai ca au plecat sa lucreze in Vest cei mai competitivi lucratori ai tarii, care contribuie in cea mai mare parte la PIB-urile altora. Noi ne alegem cu firimiturile. Ei nu platesc taxe aici, ci acolo unde realizeaza veniturile. Deci, in realitate, Romania nu castiga, ci pierde PIB. Bugetul nu incaseaza suficient, ceea ce-l face sa uite de spitale, scoli, drumuri. Sau, cand totusi isi aduce aminte, n-are decat sa se imprumute.

Este adevarat ca aceia care muncesc acum in Occident cumpara in Romania case, dar banii intra, la pret dublu fata de acum 2-3 ani, in buzunarele detinatorilor de imobile si terenuri care stiau ce se va intampla, nu la buget.

Au plecat cei mai puternici, noi am ramas cu multi pensionari si putini someri. Istoria mascarii somajului in Romania este o piesa in trei acte. In primul s-au deghizat somerii in pensionari, pana s-a ajuns ca o treime din populatie sa beneficieze de acest statut. Doar un pensionar din trei are vechime completa in munca si varsta corespunzatoare. Actul doi a constat intr-o migratie inversa, de la oras la sat. De la 28%-29% inainte de 1990, populatia ocupata in mediul rural a ajuns la 42%, dar contribuie la avutia nationala mai putin decat in urma cu 15 ani. In actul trei al miscarii scenice, a avut loc migratia externa. Bilantul da 7,7% somaj, mai mic decat in oricare dintre tarile care vor adera la Uniunea Europeana in primul val.

Bilantul social al acestui teatru absurd poate fi considerat oricat de favorabil, dar cel economic e dezastruos. Structura economiei din anii 2000 e prea putin diferita de cea din anii ’90. Ca sa se fi schimbat, era nevoie de manageri, trebuia sa ne „vindem tara", sa eliminam privilegiile de grup. Nu s-a facut asa ceva, ci s-a optat (politic) pentru restructurarea populatiei in locul economiei.

Ramane sa asistam, in anii care vin, la un succes de talie europeana: problemele Romaniei - mediu, scoli, spitale, pensii - se vor rezolva de la sine. Cu mai putini romani, Romania va fi mai curata, va consuma mai putina energie, iar muncitorii plecati in strainatate vor stimula turismul intorcandu-se in vacante sa vada daca tara a ramas la locul ei sau s-a mutat undeva la sud ori la est, pe continentele rezervate lumii a treia.