Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1990, suprafaţa terenurilor pe care s-au executat lucrări de reîmpădurire s-a ridicat la 25.489 de hectare, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Anul trecut, astfel de lucrări de “regenerări artificiale” s-au executat pe o suprafaţă de doar 10.437 de hectare, ceea ce înseamnă o scădere de aproape 60%. Pe de altă parte, dacă în 1990 volumul total de lemn recoltat din pădurile româneşti s-a ridicat la 16.649 mii de metri cubi, în 2013 acest volum a ajuns la 19.064 mii de metri cubi, consemnând o creştere de 14,5%. Vorbim despre volumul total brut recoltat în fiecare an, atât de către operatorii economici specializaţi, cât şi pentru aprovizionarea populaţiei, adică despre tăierile legale de arbori.
Aceste date nu înseamnă câtuşi de puţin că fondul forestier românesc “a dus-o mai bine în comunism" şi nici nu constituie un argument pentru renaţionalizarea pădurilor private sau pentru stoparea retrocedărilor. De altfel, dinamica anuală a lucrărilor de reîmpădurire arată limpede că regresul a început cu mult înainte de retrocedările să înceapă să conteze cu adevărat. Astfel, aceste lucrări au cunoscut un declin abrupt încă din primii ani de după Revoluţie. Dacă în 1990 s-au făcut lucrări de reîmpădurire pe 25.489 de hectare, în anul imediat următor, suprafaţa reîmpădurită a scăzut cu 38%, la doar 15.832 de hectare. În 1992 s-au reîmpădurit 12.556 de hectare, iar în 1993 -10.346 de hectare. Minimul postrevoluţionar a fost atins în 2010: doar 10.106 de hectare reîmpădurite.
Aşadar în ultimii doi ani pentru care avem date, 2012 şi 2013, tăierile de păduri s-au plasat la maximum, iar reîmpăduririle la minimum. Din masa lemnoasă recoltată de 19.000 mii de metri cubi, cea mai mare cantitate, de circa 15.000 mii de metri cubi a fost reprezentată de lemnul rotund fără coajă, iar peste jumătate din acesta - circa 8.800 mii metri cubi – sunt buştenii pentru cherestea.
Şi cifrele care arată că s-a tăiat mai mult lemn, ce a primit într-o proporţie importantă destinaţia de cherestea se verifică cu datele privind exporturile. În 2013, cantitatea de lemn exportat a crescut cu 12,2%, iar cea de articole de lemn (exclusiv mobilier) cu 21,4%. Asta după ce şi în 2012 avusese loc o majorare, cu 4%, respectiv, 19,4%. Iar în primul trimestru din 2014 trendul ascendent continuă, cel puţin pe partea de articole de lemn (exclusiv mobilier).
Concluzia e clară. Exporturile noastre conţin încă multe materii prime şi forţă de muncă vândută în löhn. Cu alte cuvinte, principala noastră problemă e că exporturile au o valoarea adăugată redusă, iar importurile - una mare. Dacă şi-ar pune cineva problema să meargă pe mâna pieţelor şi pe creşterea productivităţii, ar scădea interesul pentru tăierea pădurilor României şi pentru exportul de cherestea. E suficient, repet, să avem grijă de ramurile care cresc productivitatea, iar preţul lemnului să-l ducem spre nivelul maxim de pe piaţa internaţională, nu să stăm cu el în partea de jos.
Citește pe Antena3.ro
