Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Societatea e din ce în ce mai militarizată. Şi nu acesta ar trebui să fie scopul, fiindcă generațiile tinere sunt din ce în ce mai puțin tentate să se împartă în tabere, care să se bată. Ele îşi îndreaptă atenția direcții, ce n-au legătură cu frustrările cultivate la nivelul celor de vârstă peste medie. Cine sunt cei ce le întrețin?
Politicienii, care speculează că populația e îmbătrânită.
Dar tocmai de asta tinerii nu-s tentați să meargă la vot. Vor să-şi trăiască viața. Ceea ce conducătorii le refuză. Ei încearcă să-i înregimenteze şi să conserve, anacronic, un model bazat pe violență şi răzbunare. Pentru asta manipulează exact zonele sociale ce participă la alegeri, chiar dacă, la nivelul societății, votanții reprezintă o minoritate.
În fine, peste tot în lume, în locul libertății, după care tânjeau oamenii în urmă cu 50 de ani, se plasează în centrul preocupărilor
violența şi răzbunarea, ce trădează o scădere a nivelului educațional, în directă legătură cu un conținut cultural mai scăzut.
Populația îmbătrânită, ce merge la vot, primeşte satisfacție de la un sistem educațional care e manevrat ca să impregneze un soi de egalitarism, ce le permite celor mai în vârstă să țină pasul cu ritmul de acumulare al tinerilor, şi astfel se explică de ce e atât de prețuit, nu doar la noi, ci în întreaga UE, un sistem de solidaritate socială demotivant.
De aceea, au succes tocmai cei ce ocolesc sistemul educațional clasic. Explicația e că politicul dă satisfacție alegătorilor bătrâni şi le impune reglementări tinerilor. Deşi - după canoanele clasice - tinerii ar părea mai bine educați, de fapt, procesul de învățământ le închistează creativitatea, restrângând libertatea. Iar aici nu discut de un conflict între generații, ci de efectul pe termen lung al „efortului” depus de unele persoane pentru a-şi conserva privilegiile.
Şi ar mai fi o precizare de făcut. Mises spune că epocile de creştere puternică şi progresivă ale lumii de gândire liberală, când bunăstarea sporeşte cu dezvoltarea diviziunii sociale a muncii, alternează cu epoci în care principiul violenței încearcă să obțină supremația - în care bunăstarea scade pentru că diviziunea muncii decade.
Citește pe Antena3.ro
