Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Economistul-sef al BNR, Valentin Lazea, preciza saptamana trecuta ca "e preferabil pentru o tara sa atraga fluxuri de capital negeneratoare de datorie externa", cum ar fi "investitiile straine directe, transferurile private si fondurile europene". Dar, "dupa momentul aderarii Romaniei la UE", in urma cu 5 ani, "datoria externa a crescut cu 57 miliarde de euro", iar "cele trei componente negeneratoare de datorie au adus in tara 50 miliarde de euro".
Si, daca ne amintim bine, Ceausescu dorea ca Romania sa devina, la sfarsitul cincinalului 1990-1995, din tara in curs de dezvoltare, o societate socialista multilateral dezvoltata. N-a mai apucat, dar in anii 2000 (cand nu mai suntem copii) visul sau e pe cale sa devina realitate.
Daca ne uitam la inflatia mai redusa decat in Statele Unite ale Americii, se poate trage concluzia ca performantele recente ne fac sa ne asemanam din ce in ce mai mult cu tarile dezvoltate. Ce pacat ca datoria externa ne tradeaza si ne apropie de lumea a treia...
Cu alte cuvinte, indubitabilii pasi inainte facuti le-au aratat strainilor redresari, recuperari si recorduri cei 3R care au dus Romania in Uniunea Europeana. Garantia peremptorie a devenirii dintr-o tara emergenta intr-una dezvoltata. Din nefericire, structura exporturilor si nivelul de trai sunt prea putin schimbate fata de acum patru cincinale. Desi diferentele dintre "inainte" si "dupa" se masoara in bani, ajungem in acelasi punct: limitarea consumului. Fie ca oamenii n-aveau ce sa cumpere cu banii, ca inainte de ’89, fie ca nu mai au bani ca sa cumpere.
Vorbeam de lumea a treia: state macinate de un nivel de trai scazut, supraindatorare, importuri de marfuri prelucrate la preturi inalte, exporturi de materii prime la preturi joase. Exista si la noi aceste simptome? Pai, la noi si la bulgari puterea de cumparare redusa a fost substituita dupa intrarea in UE de atotputernicul credit de consum. Adica, am putut fi imprumutati si fara garantia statului, daca a trebuit sa ne transformam in piata de desfacere pentru marfuri straine. Pe partea cealalta, daca tot nu mai fabricam nimic la noi in tara, ce "materie prima" avem din belsug? Doar forta de munca. Indiferent ca o exportam individ cu individ ori o oferim in löhn, tot la preturi modice e platita.
Mai ramane o singura problema de abordat, din cele care definesc starea de lume a treia. La o datorie externa de 15-16 miliarde de dolari, Ceausescu infiera cu manie proletara capitalul financiar-bancar, "instrument al politicii imperialiste si neocolonialiste a marilor monopoluri si societati transnationale". Acum, la 98 de miliarde de euro, se zice doar ca datoria noastra e mica fata de a altora, chiar daca la fel ca pe timpul marelui carmaci sporeste mai rapid decat exporturile si venitul national.
Romanii au cerut pe business-urile lor mai multi bani decat fac. Au crezut ca-i pot pacali pe straini daca nu-si listeaza companiile la bursa si le prezinta niste cifre de afaceri care n-ar mai fi aratat la fel de bine fara sprijinul economiei subterane si al tranzactiilor in interiorul cartelurilor. Dar strainii nu s-au lasat inselati: ei n-au investit in economia reala, ci au finantat preponderent importurile romanilor, de preferinta din tarile lor de origine.
Strainii asteapta. Pe o datorie externa care se umfla si se tot umfla, la un moment dat se va pune iarasi problema capacitatii de plata. Si atunci, in loc sa achizitioneze la suprapret, vor lua ce vor, la pret de nimic. Asta da neocolonialism si imperialism.
Citește pe Antena3.ro
