Romania-tramvai

Un vagabond, beat mort, e ntins pe toata latimea tramvaiului. Poate ca-i beat, poate ca-i mort, cine sa-si puna mintea cu el?

Tramvaiul nu-i foarte aglomerat si calatorii coboara cum le vine mai bine, unii prin fata, altii prin spate. Dac-ar fi plin, ar trebui sa paseasca peste amaratul acela. Si s-ar porni discutii. Asa, lumea isi vede de treburi. Opinia publica nu reactioneaza oricum. Multimile, cum ar spune fizicienii, fac greu masa critica. Intr-un tramvai pe jumatate gol, nimeni nu se simte multime.

Ca sa nu am probleme de constiinta, am coborat cu cateva statii mai devreme. Sa le aiba altii - mi-am zis. Merg zilnic cu tramvaiul si, dac-ar trebui sa-mi bat capul cu toti vagabonzii, cersetorii si aurolacii, pe care-i vad cazuti sau ghemuiti, n-as mai ajunge niciodata nici la redactie, nici in alte locuri. Sunt strazi in Bucuresti intr-o continua masa critica a deznadejdii. Pe aceste strazi, innoti pur si simplu printre cazuri sociale. Constiinta are un prag, peste care isi pierde sensibilitatile. Un caz il anuleaza pe celalalt prin dramatism. Cersetoria e o realitate care-i excedeaza pana si pe cei mai milosi dintre semeni.

Solutia insa nu mai e la pietoni, ci la stat. E o problema de stat. Dar STATUL nu calatoreste cu tramvaiul. STATUL opereaza cu statistici. Alcoolicul din tramvai e foarte probabil sa nu figureze in statistici. Cazul lui e inregistrat doar daca la capatul liniei se vadeste a fi fost mort. Un domn in etate s-a prins c-am coborat cu cateva statii mai devreme, ca sa nu trebuiasca sa am de-a face cu cazul omului prabusit pe toata lungimea tramvaiului. I-am citit un repros aspru in priviri. "Fa-o tu!" i-am zis. Romania-tramvai si Romania-autobuz e alta decat Romania-automobil. Diferenta nu se mai face la clase, ci la mijlocul de transport. Romania-automobil vede numai ce are chef. Dar nici macar ce-ar avea chef, fiindca multe automobile au ferestre fumurii. Ca sa nu mai spun ca la viteze mari si din coloanele oficiale nu se mai vede nici o Romanie. Cel mult alte masini cu ferestre fumurii.

Exista o Romanie si mai necunoscuta, a navetei cu trenul personal si cursele satesti ori judetene. As putea paria ca nici un politician nu le banuieste existenta. Din cand in cand, vedem la televizor niste accidente bizare, cu microbuze, in care se inghesuie, ca pestii in conserve, cate treizeci de calatori. Am fost candva in situatia de a ma urca intr-unul din aceste cosciuge umblatoare, dar n-am facut-o din cauza mirosului. Era o duhoare compacta, dominata de damful de tuica proasta si mate fermentate si n-am indraznit sa ma aventurez. Oamenii si-au dat seama ce gandesc, in timp ce stateam cocotat pe scara, nici sa urc, nici sa cobor. "Ia-ti masina mica!", mi-a zis in batjocura unul din ei. "Si ce se intampla, daca imi iau masina mica - l-am intrebat - o sa traiesti mai bine?" A fost o greseala din parte-mi. Puteam s-o incasez rau. O greseala, pe care n-am mai repetat-o in tramvai. Unele lucruri trebuie sa le lasi asa cum sunt. Ceea ce incerci sa salvezi, uneori se intoarce contra ta.