Cu o zi înainte să-şi găsească sfârşitul în tragicul accident aviatic de lângă pădurea Katyn, guvernatorul Băncii Naţionale a Poloniei (BNP) - Slawomir Skrzypek - a decis ca banca centrală să intervină pe piaţa valutară în favoarea deprecierii zlotului. Achiziţiile de devize ale BNP, unice în ultimii 10 ani, au fost anunţate printr-un comunicat de presă şi însoţite de o declaraţie de susţinere din partea Ministerului Finanţelor.
Cam în aceeaşi perioadă cu întărirea zlotului, şi cursul euro-leu scăzuse sub 4,1 lei/euro, şi dintr-o dată cotaţia a prins vânt la pupa, urcând peste 4,13 lei/euro. Ca şi în cazul monedei poloneze, se pare că tot banca centrală a stat în spatele deprecierii. De fapt, BNR a urmat ciclul obişnuit: mai întâi guvernatorul a "intervenit" verbal, apoi a scăzut dobândă de politică monetară pentru a stimula plasamentele în devize, după care banca centrală a cumpărat valută de pe piaţă.
Iar spusele guvernatorului Isărescu din Financial Times, potrivit cărora va căuta să nu permită o apreciere prea puternică a monedei locale, care ar descuraja o revenire a economiei bazată pe export, reprezintă premisele care au stat şi la baza intervenţiei băncii centrale din Polonia.
Ce păcat că premierul Emil Boc n-a avut poziţia Ministerului polonez al Finanţelor, considerând pozitivă aprecierea leului. În ciuda faptului că "tăria" monedei a acţionat împotriva creşterii economice, pe care tot el declara ziariştilor de la Financial Times că doreşte să o restaureze.
Important este însă că BNR a realizat în cele din urmă că deprecierea leului este una dintre puţinele variante de a genera sporuri de productivitate, capabile să stea la baza creşterii economice. Din păcate, când am lansat această idee, în decembrie 2009, am fost întâmpinat cu zâmbete. Acum cei care n-au luat în serios necesitatea creşterii cursului şi-au schimbat poziţia, dar, din nefericire, au pierdut trei luni în care puteau încuraja exporturile...
Ca să conchid, atât BNR, cât şi Banca Naţională a Poloniei au achiziţionat euro de pe piaţa valutară, dar numai ultima bancă centrală şi-a anunţat, transparent, intervenţia. Asta înseamnă că doar unei ţări îi pasă de mediul de afaceri, cealaltă îl tratează cu volatilitate. Cu alte cuvinte, fiindcă e imposibil să se ajungă la stabilitate macro prin modul în care gestionează Guvernul economia, se sacrifică stabilitatea monedei naţionale şi se pune în loc reperul economiilor stabile - euro.
Dar "euroizarea" economiei e numai consecinţa, cauza este lipsa de fermitate a politicii fiscale în micşorarea cheltuielilor bugetare. Iar volatilitatea cheltuielilor publice se transmite, la rândul său, într-o volatilitate a cursului, pe fondul nevoii de finanţare a Trezoreriei Statului. Pe termen scurt, aceasta induce volatilitatea dobânzilor - în paralel cu fluctuaţia riscului -, dar pe termen lung vom asista la o volatilitate fiscală şi legislativă. Costurile se vor transfera către societate prin impozite mai mari, iar mediul de afaceri va deveni astfel mai ostil.