Ronţăitorii bugetului forfetar

De ani de zile, in Romania nu sunt bani. Nici pentru pensii si salarii decente, nici pentru repararea scolilor si spitalelor unde tavanul cade in capul elevilor sau bolnavilor, nici pentru infrastructura. Pentru nimic. S-au schimbat guverne, s-au perindat ministri, dupa cum au si plecat. Facand predari de gestiune zero pe zero. N-am vazut ca vreun ministru sa nu iasa basma curata, in ciuda a numeroase acuze de gestiune neglijenta, abuziva sau chiar frauduloasa. N-am auzit ca vreunui ministru sa nu i se fi aprobat descarcarea de gestiune si sa fie pus, el si colaboratorii lui, sa plateasca pagubele aduse Bugetului public.

Aceasta iarna a facut sa explodeze un nou scandal, care, de altfel, mocnea de mult. Acoprirea tarii cu nameti, blocarea soselelor, zecile de morti, ingroparea de vii a nenumarati sateni au scos la iveala potlogaria incredibila ca dimensiune si consecinte a afacerii oneroase a deszapezirii. Zeci si zeci de milioane de euro s-au revarsat din trezoreria statului in conturile unor firme agreate politic, carora Ministerul Transporturilor, "organizand" vinovat si prea tarziu licitatiile pentru 2012, le-a prelungit de la sine vechile contracte, desi lucrasera prost si in 2011. Potrivit contractelor, in aceste zile ar fi trebuit sa misune pe soselele troienite zeci de turbofreze, numeroase alte utilaje speciale, iar nu tractorase si buldozere, bune pe santiere, nu in nameti. N-au fost vazute, pentru ca, pur si simplu, patronii nu le-au achizitionat. Le-au invocat la contractari doar pentru a incasa uriase fonduri din care si-au construit averi incomensurabile. Nimeni nu le-a cerut socoteala nici acum, nici in anii trecuti. Bugetul de stat s-a dovedit a fi o enormitate financiara, un soi de fond forfetar, care e cheltuit sau praduit, fara a se justifica pentru ce si cum, fara a da cineva sama. Nici ministrul, nici sefii de la CNADR, nici cei de la consiliile judetene, care n-au avut bani pentru niste amarate de parazapezi, nimeni.

Nici la Ministerul Dezvoltarii Regionale lucrurile n-au stat altfel. "Dezvoltare" a insemnat telegondole in care Mme Udrea s-a leganat cu Pinalti sau familia Ridzi, a insemnat stadioane supraevaluate si nenecesare, alte fandoseli si paranghelii pentru cultivarea imaginii unei ministrese despre care se pare ca pana si propriii colegi de partid i-ar fi spus "Dispari si din Guvern, si din partid, ca ne-ai ingropat pe toti!".Ati vazut-o vreodata inaugurand un sistem de canalizare, dand bani pentru fantani de adancime acolo unde asta-vara mureau vitele de sete? Nu. Cand s-a umplut paharul, cand jaful a a depasit orice limita, s-a recurs la diversiunea clasica. Ministrii, chipurile, "au platit politic", fiind inlocuiti, spre a pacali opinia publica.

Nu ajunge. Abia de aici trebuie pornit, verificandu-se la sange modul in care au cheltuit banul public. Nimeni nu spune ca si-au umplut ei insisi buzunarele. Dar Legea raspunderii ministeriale si Codul Penal fac trimitere si la infractiuni ca neglijenta sau abuz in serviciu, cu grave consecinte. Asa ca descarcarea de gestiune a fostilor ministri trebuie "impachetata" nu in pupaturi si buchete de flori, ci in evaluari severe si profesioniste. In primul rand din partea Curtii de Conturi.