Sa fim sau sa nu fim in 2007

Sunt voci publice care au dubii ca economia romaneasca este pregatita pentru admitere in UE in 2007; ele se gandesc la implicatiile functionarii intreprinderilor autohtone intr-un mediu concurential intens, ceea ce nu este un punct de vedere fara temei. De aici si dezbaterea cu cei care sustin ca nu trebuie sa renuntam la anul 2007.

Fac parte dintre cei care de ani de zile deplang precaritatea dezbaterii publice privind integrarea europeana, ca si limbajul inexpresiv referitor la "integrarea in structurile euroatlantice" (unde includem NATO). Dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Fata de disputa publica mentionata doresc sa fac cateva observatii. Cele mai multe dintre tarile care au intrat in Uniune la 1 mai 2004 nu indeplinesc criteriile economice interpretate in mod foarte strict. Pentru tarile fost comuniste o perspectiva cat mai apropiata a admiterii a reprezentat o ancora extraordinara pentru transformari institutionale si economice. Romania are slabiciuni mari in administratia publica, in capacitatea de a implementa programe de reforma si dezvoltare; clasa noastra de "mandarini" (functionari publici) este, in mare parte, fie incompetenta, fie capturata de interese particulare. Frecvent, impulsurile externe sunt cele care au impins reformele. Intre 2007 si cativa ani dupa nu este mare diferenta privind transformarea intreprinderilor noastre. Comertul cu UE este, in larga masura, liberalizat.

A centra dezbaterea pe alternativele 2007 vs. 2009 (cum spun unii) poate obscuriza cheile intelegerii integrarii noastre in UE. De pilda, care sunt consecintele aplicarii capitolelor deja incheiate. Sau care sunt conditiile ce insotesc capitolele ce urmeaza a fi incheiate - care sunt si cele mai dificile (agricultura, mediu, concurenta etc.). Altfel spus, ca este 2007, sau 2009, este aproape irelevant fata de conditiile aderarii. Desi exista un Aquis comunitar, dupa care se ghideaza dialogul cu Comisia Europeana, exista variabilitate nu nesemnificativa a conditiilor de aderare. Astfel, cotele de productie in agricultura nu sunt batute in cuie; se poate negocia. In domeniul financiar-bancar, liberalizarea totala a contului de capital nu este obligatorie inainte de intrarea in Uniune; noi ne-am angajat sa liberalizam in 2005 si depozitele pentru nonrezidenti, ceea ce nu mi se pare oportun. Ajutorul de stat poate fi negociat, in functie de sectoarele cu dificultati. Spania si acum are domenii industriale nerestructurate, care beneficiaza de ajutor, dar mai transparent ca la noi; si Germania inca isi "restructureaza" mineritul.

Disputa 2007 vs. 2009 ascunde si alta problema de fond, a capacitatii de absorbtie a resurselor externe mobilizabile. Relatarile din presa indica situatia jalnica a utilizarii fondurilor SAPARD. Nu este prima data cand ma refer la aceasta chestiune (vezi si articolul Trezirea). Oficialii nostri amintesc de miliarde de euro de care va beneficia Romania ca si cum acestea ar intra automat, fara constrangeri, in bugetul public si alte bugete autohtone. Fara programe bine conturate si administrabile, fara transparenta si aplicarea de proceduri clare miliardele se pot imputina mult. In modul in care gestionam resurse atrase se verifica capacitatea de a face reforme, de a fi responsabili cu viitorul societatii romanesti. Sa nu uitam nevoile uriase pe care le avem in materie de infrastructura, reforma sistemului de pensii, protectia mediului etc.

Este preferabil sa mentinem anul 2007 ca orizont de timp pentru admitere - desi este o tinta foarte ambitioasa. A asuma singuri o amanare a admiterii mi se pare contraproductiv si neinspirat politic; probabil, ar relaxa eforturile de reforma si ar da apa la moara sistemului clientelar autohton. In acelasi timp sa negociem cat mai bine conditiile de aderare; unde este necesar sa obtinem derogari si amanari. "Politica de concurenta" trebuie judecata avand in vedere ca ajutorul de stat nu este interzis in UE si ca aderarea se face peste cativa ani (nu in 2005); analog trebuie evaluata si liberalizarea contului de capital. Totodata, sa intarim disciplina financiara; arierate in crestere pot rasturna toate socotelile. Guvernul trebuie sa informeze mai bine cetatenii privind integrarea in Uniune.

Daca se va inaspri monitorizarea Romaniei si Bulgariei (in lumina experientei extinderii de la 1 mai 2004) sa o folosim in beneficiul nostru - in sensul consecventei si cadentei reformelor. Daca Bruxelles va propune o amanare a admiterii, sa valorificam spatiul de manevra ramas. Sub nici-o forma nu trebuie sa slabeasca eforturile de reforma, iar marirea capacitatii de absorbtie a fondurilor externe trebuie sa fie o prioritate absoluta a politicii economice. (PS - Ca mai peste tot in UE publicatiile mari de la noi ar trebui sa aiba pagini dedicate vietii economice, politice si culturale a popoarelor europene.)