Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Evaziunea fiscală a crescut în criză cu trei procente, de la 11,2% din PIB în 2008, la 14% în 2012, şi a atins un maximum de 15,2% în 2010, când s-a majorat TVA.
Dar, coincidenţa face ca şi în Statele Unite economia subterană să aibă acelaşi nivel. Ce ne propunem? Să funcţionăm cu economia informală zero sau să facem o reformă fiscală care să-i stimuleze pe cei ce de la “la negru” să revină în economia la vedere? Modelul american arată că mediul economic poate fi un debuşeu atât pentru sfera înregistrată, cât şi pentru cea înregistrată. Şi pentru a fi compatibili cu obiectivul guvernului din programul de convergenţă, care doreşte să facă din consumul intern un motor de creştere economică, în locul exporturilor, atunci e nevoie de pieţe şi eficienţă. În dauna controlului şi a măsurilor “foarte dure” cu care ministra finanţelor ameninţa economia subterană la Zf live. Ca să mă exprim mai clar, statul nu trebuie să mai controleze nimic. E suficient să extindă impozitul forfetar şi să legalizeze prostituţia. După care să includă rezultatul în calculul PIB.
Şi dacă tot am readus în discuţie forfetarul, amintesc cum ar trebui să funcţioneze. E natural ca un stat să nu perceapă un impozit procentual pe profit, căci nu e părtaş la business cu întreprinzătorul, ci o taxă de funcţionare. După ce agentul plăteşte taxa, face ce vrea el. Creşte sau reduce preţurile, se târguieşte “ca la piaţă” la el în prăvălie, cum se vede la Istanbul. Iar apoi, de ce să nu se extindă impozitarea forfetară în toate zonele unde optimizează cheltuielile atât pentru companie, cât şi pentru stat?! Şi ce nevoie mai au firmele, după ce achită taxa, să depună bilanţ, să se cheme SRL ori să aibă contabil? Aceste “complicaţii” au apărut când statului îi era teamă să nu fie furat. Acum însă trebui totul flexibilizat, pentru a se vorbi, pe bune, de economie de piaţă funcţională. Iar cei ce plătesc mai rapid taxa sigur că ar trebui să primească un discount, şi în felul acesta s-ar încuraja sectoarele dinamice ale economiei.
E drept că băncile nu prea por fi taxate forfetar, fiindcă au un statut aparte, atrag bani de la populaţie. Totuşi, actualul concept de bancă comercială e destul de politizat, mai ales pe partea de alocare a activelor. Dacă instituţiile financiare ar funcţiona precum băncile islamice, şi ar intra ca partener de afaceri cu cel finanţat ar putea să fie taxate forfetar. Şi fireşte că nu s-ar putea pune problema să constituie provizioane pentru creditul acordat unui asociat.
În general, un sistem fiscal trebuie să perceapă taxe în funcţie de ceea ce pune la dispoziţie. În cazul băncilor, business-ul lor depinde de uşurinţa cu care se fac afaceri. Cu cât mediul economic e mai lipsit de ostilitate, cu atât se împrumută firmele mai uşor, plasează banii în economie şi îi înapoiază băncii. Iar dacă băncile ar funcţiona ca cele islamice, relaţia companie - bancă ar fi nemijlocită şi deosebit de transparentă. Deci iată ce model ar trebui urmat.
