Şah cu românii

■ Fostul meu coleg de banca din gimnaziu a ramas la Turnu Magurele si joaca sah in timpul liber. Dar nu oricum, ci pe Internet, cu fel de fel de indivizi din lumea larga. Un Babilon ridicat pe-o tabla cu nebuni si regi. Intr-o zi, de cealalta parte a patratului virtual s-a asezat un elvetian. Un ins din tara aia in care vacile sunt mai frumoase ca femeile, cica. Asa se vorbeste, habar n-am de-o fi vreun adevar in vorbele astea. Ei bine, cand a auzit ca adversarul ii este roman, cantonierul i-a retezat-o cu scarba: "Voi, romanii, sunteti niste rahati, si eu nu joc cu un rahat !'. Ce altceva sa faci decat sa te razbuni, lasati teoria aia idioata cu arma prostului ! Dupa vreo doua saptamani de asteptare colturoasa, clipa ravnita s-a ivit ca prin minune. Dincolo de masa cu pricina, acelasi euroinfatuat. Partida s-a intors brusc, si deznodamantul era clar in favoarea "rahatului'. Care, dintr-o generozitate altfel neinteleasa, propune remiza. Da !, accepta dintr-o suflare ceasornicarul. "Cum de n-ai continuat, ca eram mat la a treia mutare ?', s-a mirat el. "Stiu, dar am vrut sa-ti arat ca si tu poti fi egalul unui rahat !', i-a raspuns peste umar, din Balcani, fostul meu coleg de banca din gimnaziu. Mama lor de ingamfati, ca mestesugit i-ai zis-o, sa tina minte ca nu suntem popor de trogloditi !...

■ S-a intors lumea cu fundul in sus. Pai, demult, venea Jupuitu si-l soma pe Moromote sa plateasca fonciirea. "N-am. Ce sa-ti fac eu daca n-am ! De unde sa dau ? N-am !', il pisa taranul, rasucindu-si viclean tigara. Agentul de la primarie nu se lasa usor, dar pana la urma pleca cu coada intre picioare. "De ce nu vrei sa intelegi ca n-am ? Ia aici o mie de lei si mai incolo asa, mai discutam noi ! Ce crezi ca noi fatam bani ?', ii striga dindaratul ulucilor celebrul personaj silistean. Acum, pensionarii, si nu numai, se-ncontreaza cu statul sa le dea banii inapoi. Restul ala taiat deunazi ca sa salveze tara din criza. Mai ales ca Hatmanul Sef le-a promis ca anul acesta va repara nedreptatea de atunci. Norodul s-a increzut in promisiunea prezidentiala si-si cere drepturile. "N-auziti, ba, ca n-am !' Ce sa va fac eu daca n-am ? De unde sa am, ca, zau, v-as da !', se stropseste statul morometian la jupuitii din piata.

■ "Prostii zidesc lumea, si desteptii o darama', scrie undeva Emil Cioran. Ce tragic adevar ! Fiindca neaosii comunisti chiar au ridicat lumea asta pe temelia careia desteptii capitalisti si-au construit averile nesimtite. Bineinteles, dupa ce-au daramat-o, caramida cu caramida. Si prin transformarea lor in lingouri de aur asigura opulenta obscena a profitorilor de tranzitie. Si tot cu molozul din demolarea vechiului sistem sunt platiti tismanenii si patapievicii tocmiti sa faca pe desteptii.

■ Intr-un interviu acordat prin 2004 traducatoarei Antoaneta Ralian, scriitorul israelian Amos Oz povesteste: "Ma aflam la Paris in timpul miscarilor studentesti. Pe peretele din fata hotelului meu cineva a scris : «Dumnezeu a murit. Semnat: Nietzche». A doua zi, a aparut dedesubt: Nietzche a murit. Semnat : Dumnezeu»'.
Peste ani, aproape de Piata Universitatii, pe zidul unei cladiri, n-au mai apucat sa scrie nici Nietzche si nici Dumnezeu. "Jan te iubeste', scurt si fara vreun semn de exclamatie. Jan asta isi marturisea public focul mistuitor, fara sa-i pese ca la doi pasi cativa romani protestau impotriva camarilei oranj. Macar de ne-ar fi spus si noua pe cine iubeste, s-o invidiem pe norocoasa ! D-aia, privind in jur, imi vine si mie sa scriu pe Casa Poporului: "Si Nietzche, si Dumnezeu au murit. Semnat: Jan'. N-ar fi mai cool ?

■ "Sunt pe calea unei nadejdi', ni se impartasea, inaintea mortii, Zoe Dumitrescu Busulenga, autoexilata in viata monahala. Impacata cu sine trebuie sa fi plecat dincolo pe drumul sperantei ! Ce fericit as fi sa spun si eu ca romanii mei au gasit calea nadejdii... Din pacate, ratacim risipiti pe bulevardele deznadejdii si nu se intrezareste nimic datator de incredere. Nimic !