Salonul ghicitului are viitor

"Spune-mi cu cine umbli ca să-ţi spun cine eşti". Toată lumea a auzit acest proverb. Mai puţini însă au auzit vorbindu-se despre ghicitorii care le spun clienţilor: aşază-te în faţa mea ca să-ţi spun cine eşti. Fără îndoială, această "meserie" ancestrală evoluează, inclusiv în Oraşul Luminilor.

Există în Franţa nenumărate târguri şi saloane, iar în acest moment al anului în fiecare săptămână se deschide un nou salon. Foarte cunoscute, sunt, bineînţeles, Salonul cărţii şi Salonul agriculturii, vizitate şi chiar inaugurate uneori de şeful statului sau de miniştrii de resort. Mai există un important salon al automobilului, un altul al aeronauticii şi un altul nautic... Foarte vi­zitate sunt şi Salonul turismului, precum şi Salonul calului şi al poneilor.

Există însă şi un număr impresionant de saloane mai mici, care atrag un public numeros: Salonul ciocolatei este unul dintre ele. Ceva mai speciale sunt Salonul divorţului şi Salonul ezoterismului. Acesta din urmă, organizat cam în a treia săptămînă a lunii februarie, a ajuns la a 24-a ediţie şi cu siguranţă că are încă o viaţă lungă în faţa sa. Pentru că lumea este foarte interesată în continuare de tot ce ţine de paranormal şi de ezoteric, de ghicitul în palmă şi de ghicitul în cărti, de parapsihologie, astrologie şi de spiritism... Salonul ezoterismului atrage anual cam între 17.000 şi 20.000 de vizitatori, şi s-ar părea că 60 la sută dintre aceştia sunt femei. De ce vor femeile, mai mult decât bărbaţii, să li se prezică viitorul, iată un subiect pe care nu am de gând să-l tratez aici. În materie de ghicit, salonul pro­pune însă o vastă panoplie de metode, inclusiv ghicitul direct, pe faţa clientului.

Pare incredibil, dar este adevărat. Există o specie de ghicitori care spun: hai să terminăm cu prostiile... noi, ca să vă ghicim viitorul nu avem nevoie nici de cărţi de joc, nici să ne uităm în palma dumnea­voastră, nici să răscolim în zaţul dumneavoastră de cafea, nici să recurgem la alte accesorii ridicole precum vechile sfere de cristal sau cine ştie ce alte obiecte cu conotaţie teatrală. O anumită doamnă Jaffre Lacroix, care-şi oferă serviciile la acest salon, declară pentru agenţia France Presse că ea dispune de un dar ocult încă din copilărie. Ea ghiceşte de fapt... în om, sau în oameni. Clientul se aşează în faţa ei, ea îl priveşte, nu-i cere să-i spună mai nimic, doar schimbă eventual câteva cuvinte cu el, şi apoi începe să-i spună ce vede în fiinţa sa...

Am putea spune deci şi noi că arta ghicitului a evoluat. Şi când spun "artă" nu fac decât să citez o expresie care există în limba franceză, "les arts divinatoires" (artele ghicitului). O tradiţie lungă în Franţa, unde toţi regii îşi aveau astrologii lor. Chiar şi preşedinţii recenţi ai Franţei n-au ezitat să consulte tot felul de mediumi şi ghi­citori. Preşedintele socialist François Miterrand, de exemplu, soli­cita serviciile unei foarte celebre ghicitoare, Madame Tessier.

S-ar părea că în Franţa în jur de 2 milioane de francezi se duc măcar o dată pe an să consulte un ghicitor. Cabinetele ezoterice şi de ghicit nu traversează deci nici un fel de criză, ci, dimpotrivă, pe timp de criză ele proliferează. Şi ca nu cumva clienţii să fie obligaţi să-i caute prea mult pe ghicitori, aceştia încep să se instaleze şi în unele baruri. Ceea ce înseamnă că omul se poate duce seara la bistrou, poate bea o bere care îl costă vreo 5 euro, iar pentru încă 30 de euro suplimentari mai află şi cum i s-a scris în stele viitorul.

În general, însă, o şedinţă serioasă de ghicit în Franţa, de minimum 30 de minute, costă cam 80 de euro. Iar numărul de ghicitori este evaluat la... 150.000 (toate categoriile incluse), cifra lor de afaceri fiind evaluată la 3 miliarde de euro anual.