Creșterea violenței și a criminalității în rândul tinerilor, falimentul programului ,,România educată’’

Săptămână la începutul căreia, în plină stradă,  la Turnu Măgurele, doi adolescenți, unul de 14 și celălalt de 16 ani, au tăbărât cu cuțitul pe un alt băiat și numai Bunul Dumnezeu a făcut ca totul să nu se încheie într-o baltă de sânge. Pentru ca, spre sfârșitul săptămânii, la Craiova, un scelerat de 17 ani, să o omoare pe Melisa, o copiliță care abia susținuse probele la evaluarea națională și l-a înjunghiat pe Emil, prietenul ei. Autorul acestui dublu atac criminal fiind elev la Colegiul Militar ,,Tudor Vladimirescu’’ din Cetatea Băniei. Din păcate, aceste nenorocite evenimente se adaugă șirului de violențe la care se dedau tineri și chiar adolescenți unii dintre ei aflați pe băncile școlii, precum și alții care au renunțat definitiv să mai termine măcar șapte clase. Să ne amintim, de pildă, că la începutul acestui an calendaristic, un elev de la Colegiul Național ,,Ion Creangă’’ a sărit cu cuțitul la profesoara de japoneză, furios foc pentru că aceasta și-a permis(!!!) să le dea un test de verificare a cunoștințelor.

 De aici, inevitabila întrebare: ce mai rămâne, atunci, din faimosul program ,,România educată’’, lansat cu mult tam-tam de către președintele Klaus Iohannis încă din primul său mandat la Palatul Cotroceni? Întrebare pe care o putem reformula și în următorii termeni: cine și cum îi educă, de fapt, pe tinerii de azi și în conformitate cu ce grilă de principii, norme și valori? Teoretic, în primul rând, școala și familia. După care urmează cercul de prieteni și mediul social în care aceștia trăiesc. Dar asta numai în principiu, fiindcă, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate. De exemplu, nu se poate spune că, fără nici o excepție, învățămintele pe care le oferă tinerelor generații școala și dascălii săi coincid cu lecțiile de viață pe care aceștia le primesc în familie. Lecții de viață pe care generațiile mai  vechi le numeau ,,cei șapte ani de acasă’’. Numai că, așa după cum din ce în ce mai des o demonstrează adevărul faptelor, oricât de bune ar fi învățăturile școlii, ale părinților și ale familiilor, în realitate, acestea se află într-o concurență neloială cu modelele și exemplele pe care le difuzează  anumite canale de socializare care se bucură de o mare trecere în rândul acestui segment de populație. Mă refer, în primul rând, la media on line unde capul de afiș îl au violența de limbaj și de comportare, vulgaritatea și agresivitatea.

 Nu-i vorbă și acum cincizeci și ceva de ani, adică la vremea când generația mea mergea la școală, existau false, nocive modele de comportare, numai că posibilitățile de răspândire, de diseminare, de propagare a lor erau cu mult mai restrânse. De bună seamă, asta nu înseamnă că pledez pentru cenzurarea canalelor de socializare, dar este necesar ca mesajele de o asemenea factură să primească o mult mai apăsată reacție de respingere. În primul rând din partea colegilor de generație ale  celor care le frecventează. Reacție care, pornind de la amare și chiar dramatice situații cu care s-au confruntat tinerii care au imitat orbește asemenea nocive modele, pot să îi determine să cumpănească mai atent dacă acesta trebuie să fie cel mai bun exemplu, modelul lor de a gândi și a se comporta.

 Dar despre ce vorbim noi aici atâta vreme cât, într-un  prestigios colegiu din Capitală- atenție, din Capitală și nu de la Cuca Măcăii!- și-a făcut de cap o rețea de traficanți de droguri în care fusese racolat un elev care le distribuia colegilor amatori de asemenea senzații tari. Rețea care și-ar fi continuat, bine mersi, treburile sale murdare dacă mai multe eleve, consumatoare de asemenea substanțe, nu ar fi fost duse de urgență la spital. Și, tot în același respectat și  respectabil colegiu, s-a mai înregistrat un alt incident cu un nociv impact asupra elevilor, de data aceasta din clasele a VII-a și a VIII-a. Elevi care, chipurile în cadrul unei acțiuni de  cunoaștere a celor mai noi valori ale culturii și artei, au vizionat pelicula ,,Closed’’, care promova modul de viață al comunităților LGBT. Rețineți, vă rog, amănuntul: este vorba despre elevi din clasele a VII-a și a VIII-a, aflați la vârsta unor mari întrebări cărora nu întotdeauna le pot da și cele mai bune răspunsuri.   

 După cum era de așteptat, asemenea situații de neacceptat au generat reacția categorică a Alianței Părinților din România care a redactat și a transmis conducerii colegiului și mai departe un document de protest intitulat ,,Nu acesta este viitorul pe care îl dorim copiilor noștri!’’ Demers cu care, într-un text apărut aici, la jurnalul, m-am declarat deplin solidar. Când acolo, să vezi și să nu crezi! Alături de mesaje de aprobare, mi-a fost dat să primesc și câteva zdravene muștruluieli cum că nu înțeleg sau nu vreau să înțeleg, care sunt noile viziuni și modele ale progresismului din state fanion ale libertăților individuale și colective. Așa încât nu este deloc întâmplător faptul că încă nu avem o strategie de combatere a violenței în școli, ci numai câteva frumos sunătoare și, poate, bine intenționate lozinci care nu au depășit pragul sloganului ,,Bullyng is bad!’’ În schimb, iată că, foarte recent, din partea ministrului Justiției, Alina Gorghiu primim vestea atât de mult așteptată că ,,Dosarul MEDUSA’’, care privește comercializarea drogurilor pentru consumatori de vârste tinere și foarte tinere, a fost finalizat și trimis în instanță. Dovadă că atunci când se vrea se și poate! Dar numai atunci când se vrea…  

  Nu este, însă, un secret pentru nimeni că, unii dintre tinerii care consumă droguri o fac și pentru că ,,așa se poartă în lumea bună’’ și deci ei trebuie să fie în pas cu moda și cu modelele de peste mări și țări. Motiv pentru care, extinzând sfera subiectului, revin asupra ideii că , în mod deosebit tinerii și adolescenții de azi, pot și trebuie să cunoască valorile cu adevărat reprezentative ale spiritualității, ale artei și culturii contemporane, numai că ei trebuie să facă asta lucru cu discernământ. Adică filtrând lucrurile printr-o riguroasă grilă de selecție. Grilă ale cărei criterii nu le o poate oferi decât un  temeinic bagaj de cunoștințe despre știința, cultura și arta românească și universală. Bagaj de cunoștințe care să îi ajute să evalueze în mod critic, argumentat, autorii și operele cu care iau contact și, în acest fel, să despartă valoarea de non valoare. Spirit critic căruia tinde să îi ia locul un nihilism agresiv și intolerant de tipul ,,nu există trecut, totul începe cu noi!’’ Nihilism care, din start, taxează, la grămadă, ca învechite și iremediabil apuse, valori perene și autentice modele de gândire și de atitudine. Și asta fără a le fi cunoscut și a fi încercat să distingă ce e viu și ce e mort în fiecare dinte ele. (Cu titlu de informație, precizez că expresia ,,ce e viu și ce e mort’’ îi aparține lui Benedetto Croce, nume de care sunt convins că majoritatea covârșitoare a abonaților în exclusivitate la Facebook et comp nu au auzit.)

 Aș mai putea să continui discuția pe acest foarte sensibil subiect, dar cred că și din cele consemnate aici rezultă că este în mod imperios necesar să se demareze un amplu dialog al competențelor care să se finalizeze cu un adevărat proiect al unei Românii Educate, în conformitate cu sistemul de norme și de valori umanismului și ale democrației consolidate. Proiect care înclin să cred că ar putea să fie realizat sub egida Academiei Române.  Înțeleg prin asta că discutăm despre un proiect care să preia și să continue uriașul tezaur al culturii, istoriei, ale științei și ale civilizației românești și nu să îl marginalizeze sau, mai rău, să îl ignore cu suficiența agresivă a mediocrației vechi și noi.

 Nu aș putea, însă, pune punct acestor modeste însemnări fără a îmi exprima marea dezamăgire pe care mi-o provoacă tăcerea pe care continuă să o păstreze inițiatorul și, până la urmă, cam singurul susținător al narativului ,,România Educată’’. Nu vreau să cad într-un patetism ieftin și de paradă, dar nici nu pot să nu mă întreb dacă, măcar acum, profesorul Klaus Iohannis nu realizează că banditul care a provocat nenorocirile din Grădina Botanică din Craiova și alți adolescenți și tineri care, în anii pe care domnia sa i-a petrecut la Palatul Cotroceni, au comis și comit asemenea acte profund antisociale, reprezintă cea mai rușinoasă dovadă a falimentului unui proiect hărăzit, din fașă, să se aleagă numai praful și pulberea. Mă surprinde foarte neplăcut faptul că, nici după ce, săptămâna trecută, în Turnu Măgurele și, apoi, în Craiova, s-au petrecut asemenea nenorocite incidente, domnul președinte – garantul respectării drepturilor și libertăților noastre individuale și colective- nu a cerut factorilor abilitați să vină cu un program clar și eficient de acțiune, pentru ca asemenea inadmisibile încălcări ale dreptului nostru suprem, la viață, să fie curmate, iar autorii lor să își primească pedepsele meritate.

  Luare de atitudine cu care președintele Klaus Iohannis ne este dator în condițiile în care actele de violență, care seceră vieți nevinovate și pe care le comit tineri și adolescenți, se adaugă  creșterii, ea însăși alarmantă, a fenomenului criminalității în județele și localitățile ale țării.