Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Controlul declanşat de Agenţia Naţională de Integritate pentru şapte miniştri ai cabinetului Boc a stârnit o mare vânzoleală politică. Instituţia cu pricina, înfiinţată la recomandarea şi presiunile UE, este supusă unui tir continuu de acuzaţii, întrebări, interpretări.
Unii jurnalişti s-au mulţumit să relateze informaţia. Gheaţa a fost spartă de Gardianul, care a provocat febra căutărilor prin publicarea informaţiei privind investigarea vicepremierului şi ministrului de Interne, Dan Nica. Dar surpriza era mai mare.Într-un an electoral, şapte dintr-o lovitură? Cine se crede ANI, croitoraşul cel viteaz din povestea Fraţilor Grimm?
Pentru că toate investigaţiile ANI au pornit în urma sesizării din relatările de presă şi membrii cabinetului acoperă tot spectrul guvernamental, înclin să cred că avem de-a face cu un gest normal.
Sunt miniştri de la PD-L, PSD. Şi singurul independent face obiectul cercetărilor, însuşi ministrul Justiţiei. Evident, partizanii scenariilor din care trăiesc în propriile partide, pentru a părea mai interesanţi şi mai pricepuţi, vor interpreta totul sub efectul campaniei. Parcă aud deja expresii devenite clasice: "Nu e nimic întâmplător", "Se fac nişte jocuri aici", "Comanda vine de la... şi de la...", "E clar că se ascunde ceva în spatele acestei ample anchete" şi, last but not least, cea mai inteligentă întrebare dintotdeauna: "De ce acum?".
Prea puţini se gândesc, văzând ştirea cu acţiunea ANI, că pur şi simplu un mecanism a început să funcţioneze aşa cum a fost programat. Obişnuiţii combinaţiilor subterane, ai explicaţiilor complicate cu priviri de subînţeles vor oferi poate unele variante destul de tentante. Dan Nica, spre exemplu, e al treilea ministru de interne al PSD care are probleme. După iureşul politic al demisiei primilor doi miniştri, liderul social-democrat s-a confruntat cu un grav scandal: reţinerea şi anchetarea şefului serviciului secret al Internelor.
După această bombă, informaţia potrivit căreia DNA a solicitat acces nelimitat la arhiva DGIPI a venit ca un ultim as pe masa deja fierbinte a scandalului. Unii cred că miza tensiunilor fără precedent de la Interne este preţioasa arhivă a fostei UM 0215. Dacă organismului preferat în materie de anchete al preşedintelui Băsescu i s-a refuzat accesul, Nica urma să plătească un preţ. Iţele par destul de complicate când e vorba despre procurori influenţi, servicii secrete şi comandă politică.
Niciodată nu ştii cu siguranţă unde e certitudinea şi unde intoxicarea din ce transpiră spre public prin intermediul media.
Fiecare tabără are câte un interes, variante de lucru şi, în consecinţă, informaţii dirijate.
Potrivit preşedintelui ANI, în anchetele instituţiei pe care o conduce sunt implicate uneori şi zece organisme de stat cu atribuţii în domeniu. Mă risc eu să menţionez câteva: serviciile de informaţii, Poliţia, Parchetul, ANAF, Garda Financiară, BNR, Oficiul de prevenirea şi combaterea spălării banilor. Sunt verificate firme, conturi de persoane fizice şi juridice, transferuri de bani, alimentări de conturi, achiziţii, acţiuni.
Citește pe Antena3.ro
Dacă n-ar fi vorba despre un mecanism aprobat la nivel european, ai putea crede că e vorba despre poliţia politică. Toate detaliile despre persoana anchetată sunt aflate în maximum 30 de zile. Şi comparate apoi cu declaraţiile publice ale celui anchetat în privinţa averii sau a intereselor sale. Dacă toate sunt în regulă, persoana primeşte o adresă în care se menţionează că nu s-a găsit nimic suspect. În cazul opus, este sesizat Parchetul, care determină în ce măsură fapta este una penală sau poartă amprenta unei neglijenţe.
Aflată abia la început de drum, ANI are o şansă pe care alte instituţii de control nu au avut-o în ultimii douăzeci de ani. E vorba despre un cadru legislativ ceva mai bun, o democraţie relativ funcţională faţă de momente ca Iunie 1990, Septembrie 1991 sau Septembrie 1999. Sper să nu-şi bată joc de şansa ei de a deveni un organism credibil, aşa cum a făcut-o, din păcate, DNA.
Prea multe dosare cu nume sonore s-au fâsâit în instanţă, nepermis de multe nereguli (în raport cu privilegiile) descoperite de CSM. Mai mult, un miros greu de comandă politică se simte mereu în acţiunile instituţiei lui Daniel Morar. Nu-i bai, nici Amarie nu era mai breaz.
În tot acest demers al ANI - pe care unii îl pot considera politic, dar e mai degrabă unul firesc, instituţional - există şi un lucru bun. Dacă avem demnitari tăvăliţi de organismele anticorupţie şi miniştri în funcţie scotociţi la avere, mai poate UE să spună că justiţia nu e funcţională şi reformată în România? Sau poate tocmai pentru îndulcirea raportului de ţară a pornit acest tăvălug?
Ne-ar putea folosi, ca ţară, acest val de anchete. Asta în cazul în care nişte băieţi (şi fete) de pe la noi nu vor practica turnătoria antinaţională pe la Bruxelles sau Berlin. Pentru interesul lor personal sau cel al politicii ieftine pe care o fac, pe bani frumoşi, pe malul Dâmboviţei.
