BNR a apelat la instrumentul grosier al rezervelor minime obligatorii fiindca distanta dintre inflatie si realitatile din economie impunea o parghie puternica . Imediat dupa plecarea Misiunii FMI, BNR a luat decizia majorarii rezervelor minime obligatorii in valuta, de la 25% la 30%, iar premierul Nastase si-a redus "pretentiile" de crestere economica de la 7% la 6,5%.
Poate sa fie vorba, fireste, de o simpla coincidenta numai ca in decembrie 2003, banca centrala isi facuse un adevarat titlu de glorie din faptul ca n-a pus frana brusca creditarii prin majorarea rezervelor minime obligatorii, dupa cum ceruse FMI. Oficialii BNR mai spuneau atunci ca au incredere in puterea de raspuns a economiei la cresterea cererii interne si ca Guvernul va apela la parghii structurale pentru limitarea deficitului.Iata insa ca la opt luni de la declaratiile respective nu se mai pomeneste nimic nici de reactia asteptata a economiei la plusul de cerere, nici de rezultatul masurilor Executivului. Se observa doar un deficit extern care, daca se va mari in ritmul inregistrat dupa primul semestru, va depasi la pas nivelul negociat cu FMI. Asa ca se procedeaza, pe tacute, la majorarea "garantiilor" depuse de banci la BNR - rezervele minime obligatorii.
In fine, prinsa in cleste intre cerintele FMI si comandamentele Guvernului, bancii centrale i-a ramas o singura cale ca sa impace pe toata lumea: restrangerea surselor de finantare pentru creditul in valuta. S-a actionat asupra imprumuturilor in devize fiindca ele reprezinta grosul - 60% din totalul creditului neguvernamenal.
Oricum ar fi, trebuie mentionat un element esential. In Romania, o influenta mai importanta decat nivelul de dobanda o exercita asupra volumului creditului accesul la bani. Aceste rezerve minime inalte, pe care in zona noastra le mai intalnim doar in tarile care s-au confruntat cu razboaie, ingreuneaza accesul la lichiditate. Si atunci nu e deloc surprinzator ca in ultimii ani inflatia s-a redus mai rapid decat a crescut creditul.