Va scrie un tanar economist roman independent. Mi-am facut studiile in Romania si la Stockholm, dar aceasta nu e o crima mai mare decat aceea ca dumneavoastra v-ati facut studiile la Chicago. Avem acelasi interes, de a gasi solutii pragmatice pentru iesirea din criza.
Cresterea economica nu este din pacate un obiectiv al programului FMI cu Romania. Sub conducerea dumneavoastra (cred ca este corect sa spun asta), Romania nu a aplicat nici relaxare cantitativa (cum au facut SUA sau Marea Britanie), nici stimulare pe latura de investitii publice (cum au facut Germania sau Franta in 2009, de exemplu). Totusi, sub ochii dumneavoastra se fac excese in cheltuielile de achizitii publice si in cele de investitii – fara ca asta sa aiba ceva de-a face cu cresterea economica. Nu toate investitiile publice sunt eficiente – cereti infiintarea unui departament specializat cu analiza randamentului investitiilor publice si sa fie finantate doar cele cu randament mai mare decat rata dobanzii la care ne imprumutam. Nici macar fondurile europene nu sunt o garantie a relansarii eocnomice daca sunt deturnate de grupuri de interese.
Va rog sa clarificati contributia politicilor recomandate de dumneavoastra la cresterea economica din 2011. Cum ati sprijinit exporturile si agricultura, domeniile care au dus economia inainte in 2011? Joseph Stiglitz spunea ca uneori economia isi revine nu datorita, ci in pofida politicilor publice. Dar nu isi poate reveni la infinit.
Reducerea deficitului bugetar, care este laudabila ca intentie, nu se poate face sustenabil decat pe baza cresterii economice, ale carei beneficii sa fie mai bine adminstrate decat in trecut. Dumneavoastra va propuneti insa reducerea deficitului bugetar ca scop prioritar in sine, si vreti sa atingeti acest obiectiv doar prin reduceri de cheltuieli. In acest fel nu veti reusi decat sa limitati perspectivele de crestere economica si, pe termen mediu, sa adanciti deficitul bugetar.
Cand si unde contractia fiscala poate fi expansionista? Raspunsul corect este atunci cand investitiile private inlocuiesc scaderea cheltuielilor publice. Dar acesta nu este cazul in Romania, fluxurile de investitii straine directe scazand in 2011 chiar sub nivelul din 2003.
De altfel, va rog sa clarificati care este nivelul real al deficitului bugetar. Luati in calcul deciziile definitive ale instantelor de judecata impotriva statului roman (indiferent daca aplicarea lor a fost amanata, ele reprezinta un angajament de plata), luati in calcul programul de constructie de drumuri judetene (care vor fi platite incepand din 2013, deci tot un angajament de plata reprezinta), luati in calcul arieratele si toate formele de deficite quasi-fiscal, si spuneti-ne la cat se ridica deficitul bugetar cu adevarat. Abordarea dumneavoastra, desi nu lipsita de merite, este unilaterala si in cele din urma ineficienta. Vi se pare ca taierea salariilor si cresterea TVA sunt reforme structurale sau au fost mai degraba masuri disperate? Si cum ele sunt inca in vigoare, inseamna ca disperarea este de durata… Nu uitati ca jumate din banii de salarii se intorc la buget sub forma de taxe si impozite. Reforme cu adevarat structurale sunt cele din energie, agricultura, politica de concurenta. Agenda dumneavoastra este saraca in aceste privinte. Celelalte reforme nu sunt sustenabile, si nu schimba structura economiei.
Omiteti faptul ca o reforma bugetara nu este completa fara o reforma fiscala. Taxele pe proprietate trebuie sa creasca, pentru a aduce incasarile de la 0,7% din PIB catre media europeana de 3% din PIB. Declaratiile de avere si de venit trebuie generalizate. Introduceti impozitarea progresiva, asa cum exista la dumneavoastra acasa. Cota unica a esuat lamentabil: nu a redus birocratia, nu a crescut veniturile bugetare si nu a stimulat oferta (ci a stimulat cererea, o perioada). Si mai ales nu va fie frica de masuri de stimulare fiscala. Analiza economica arata ca scaderea contributiilor de asigurari de sanatate este pozitiva pentru buget, mai ales daca este insotita de cresterea salariului minim. Eliminati sistemul de pensii private obligatorii, care este responsabil de 15% din deficitul bugetului de pensii. Daca masurile de austeritate au dat roade, atunci nu mai aveti nevoie de TVA la 24%. Daca nu au dat roade, atunci admiteti ca este nevoie de schimbarea opticii de lucru.
Faceti din cresterea ocuparii (atentie, rata ocuparii este foarte scazuta, desi somajul nu este mare) prioritatea dumneavoastra, in scopul stimularii cresterii economice. Doar asa veti putea reduce sustenabil si deficitul bugetar.