Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Odinioară trimisă angro la casat şi lăsată-n voia şi la discreţia toanelor lui Traian Băsescu, "trupa de şoc" a PSD joacă astăzi rolul maşinii de pompieri chemată să stingă vâlvătaia dintr-o casă cuprinsă de flăcări după ce ăi mici s-au jucat cu brichetele prin jurul şemineului.
Odinioară trimisă angro la casat şi lăsată-n voia şi la discreţia toanelor lui Traian Băsescu, "trupa de şoc" a PSD joacă astăzi rolul maşinii de pompieri chemată să stingă vâlvătaia dintr-o casă cuprinsă de flăcări după ce ăi mici s-au jucat cu brichetele prin jurul şemineului.
PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Ceea ce era logic să se întâmple s-a întâmplat fără mari convulsii. Extras ca o măsea stricată de la vârful PSD, Adrian Năstase s-a întors la masa din Kiseleff în jurul căreia se iau deciziile. Simplu şi democratic, prin vot secret majoritar. Nici umilitor pentru contracandidatul său, evident resemnat de ingrata postură în care a fost pus, dar nici pe muchie de cuţit, spre stupefacţia inamicilor politici ai partidului. Pe fondul unui val de suspiciuni că, pentru a-i face jocul preşedintelui Geoană, pesediştii se vor umple iar de ridicol în public şi vor şmecheri votul sau criteriile de acces la şefia Consiliului Naţional, a fost nevoie doar de discursul lui Ion Iliescu pentru ca toată lumea care mai avea vreun dubiu să priceapă cum bate vântul. Un discurs de politician adevărat, de departe cel mai făcut pentru meseria asta din tot ce scoate deocamdată România pe televizoare, care a făcut diferenţa fără a se întrebuinţa excesiv. A venit, şi-a marcat teritoriul, a grăit apăsat şi pe gustul sălii pline, a cules degajat (în lumina reflectoarelor) sufragiile şi s-a retras mulţumit (la umbră) să-şi savureze vânatul.
Culmea ironiei, Adrian Năstase şi Miron Mitrea (plus, cel mai probabil, Octav Cozmâncă şi, cât de curând, intuiesc, Şerban Mihăilescu) revin ca salvatori electorali pe fondul unor bannere roş-albe pe care scrie apăsat "anul schimbării". Sigur, sintagma poate fi valabilă, dar într-un singur context. Cel în care zisa şi invocata schimbare vizează o garnitură întreagă de sforari gureşi – nişte indivizi mediocri şi plini de ei, cu pretenţii nesusţinute de realitate că ar fi nişte reformatori vizionari ai stângii – cu fosta "linie I". Odinioară trimisă angro la casat şi lăsată-n voia şi la discreţia toanelor lui Traian Băsescu, "trupa de şoc" a PSD joacă astăzi rolul maşinii de pompieri chemată să stingă vâlvătaia dintr-o casă cuprinsă de flăcări după ce ăi mici s-au jucat cu brichetele prin jurul şemineului.
Poate cu nimic mai morali, dar cu siguranţă infinit mai performanţi politic decât strânsura cu pretenţii de echipă din jurul lui Geoană, Năstase şi compania vor avea un an infernal. Vor trebui să reziste – stomac, răbdare şi nervi puternici au – previzibilelor atacuri ale structurilor de putere din jurul preşedintelui României. Într-un an electoral, care a început extrem de tensionat şi se va sfârşi la urne, procurorii, cei din serviciile de informaţii, o semnificativă parte a media şi, nu în ultimul rând, zgârmătorii de trecut şi geambaşii dosarelor îi vor toca fără pic de milă. Dar asta-i meseria lor şi, dacă se hrănesc cu putere, atunci să lupte la sânge pentru ea. Doar că numai puterea de luptă şi dorinţa de revanşă nu dau garanţia succesului nicăieri pe lumea asta. Puterea, înainte să aducă o mulţime de bani celor care o exercită, costă. După părerea mea, aici îşi vor da doctoratul sau îşi vor frânge gâtul cei pe care – n-am nici o îndoială – îi va grupa în jurul său fostul premier de pe vremea "partidului stat". Proba de foc e să-şi convingă finanţatorii de odinioară (mulţi dintre ei, în continuare cotizanţi, doar că în alte conturi) că PSD merită tratat ca o investiţie de viitor şi, eventual, să-şi atragă de partea lor pe mânuitorii de bani care nu s-au calificat la împărţeala tortului bugetar. Dacă vor fi în stare, jumătate din treabă e rezolvată. Cealaltă jumătate e împărţită între consolidarea poziţiilor politice de putere internă recâştigate, acapararea structurilor teritoriale şi lupta electorală fără menajamente.
Câţiva ani la rând, la sfaturile absolut deloc dezinteresate ale unor Iude şi în beneficiul exclusiv al taberei politice adverse, PSD s-a minţit cu voce tare, ca beţivanii care ţin strâns gâtul sticlei şi se jură că dimineaţa următoare se lasă, că vrea reformă şi curăţenie morală. Vrea, pe dracu’! După ani la rând în care nu mai călcasem pe la vreo manifestaţie de partid, am stat cam opt ceasuri, printre pesedişti, la Palatul Parlamentului. Putere şi răzbunare, asta vor şi de-aia l-au ales pe Năstase. Restu-s filosofii de cafenea politică...
Ceea ce era logic să se întâmple s-a întâmplat fără mari convulsii. Extras ca o măsea stricată de la vârful PSD, Adrian Năstase s-a întors la masa din Kiseleff în jurul căreia se iau deciziile. Simplu şi democratic, prin vot secret majoritar. Nici umilitor pentru contracandidatul său, evident resemnat de ingrata postură în care a fost pus, dar nici pe muchie de cuţit, spre stupefacţia inamicilor politici ai partidului. Pe fondul unui val de suspiciuni că, pentru a-i face jocul preşedintelui Geoană, pesediştii se vor umple iar de ridicol în public şi vor şmecheri votul sau criteriile de acces la şefia Consiliului Naţional, a fost nevoie doar de discursul lui Ion Iliescu pentru ca toată lumea care mai avea vreun dubiu să priceapă cum bate vântul. Un discurs de politician adevărat, de departe cel mai făcut pentru meseria asta din tot ce scoate deocamdată România pe televizoare, care a făcut diferenţa fără a se întrebuinţa excesiv. A venit, şi-a marcat teritoriul, a grăit apăsat şi pe gustul sălii pline, a cules degajat (în lumina reflectoarelor) sufragiile şi s-a retras mulţumit (la umbră) să-şi savureze vânatul.
Culmea ironiei, Adrian Năstase şi Miron Mitrea (plus, cel mai probabil, Octav Cozmâncă şi, cât de curând, intuiesc, Şerban Mihăilescu) revin ca salvatori electorali pe fondul unor bannere roş-albe pe care scrie apăsat "anul schimbării". Sigur, sintagma poate fi valabilă, dar într-un singur context. Cel în care zisa şi invocata schimbare vizează o garnitură întreagă de sforari gureşi – nişte indivizi mediocri şi plini de ei, cu pretenţii nesusţinute de realitate că ar fi nişte reformatori vizionari ai stângii – cu fosta "linie I". Odinioară trimisă angro la casat şi lăsată-n voia şi la discreţia toanelor lui Traian Băsescu, "trupa de şoc" a PSD joacă astăzi rolul maşinii de pompieri chemată să stingă vâlvătaia dintr-o casă cuprinsă de flăcări după ce ăi mici s-au jucat cu brichetele prin jurul şemineului.
Poate cu nimic mai morali, dar cu siguranţă infinit mai performanţi politic decât strânsura cu pretenţii de echipă din jurul lui Geoană, Năstase şi compania vor avea un an infernal. Vor trebui să reziste – stomac, răbdare şi nervi puternici au – previzibilelor atacuri ale structurilor de putere din jurul preşedintelui României. Într-un an electoral, care a început extrem de tensionat şi se va sfârşi la urne, procurorii, cei din serviciile de informaţii, o semnificativă parte a media şi, nu în ultimul rând, zgârmătorii de trecut şi geambaşii dosarelor îi vor toca fără pic de milă. Dar asta-i meseria lor şi, dacă se hrănesc cu putere, atunci să lupte la sânge pentru ea. Doar că numai puterea de luptă şi dorinţa de revanşă nu dau garanţia succesului nicăieri pe lumea asta. Puterea, înainte să aducă o mulţime de bani celor care o exercită, costă. După părerea mea, aici îşi vor da doctoratul sau îşi vor frânge gâtul cei pe care – n-am nici o îndoială – îi va grupa în jurul său fostul premier de pe vremea "partidului stat". Proba de foc e să-şi convingă finanţatorii de odinioară (mulţi dintre ei, în continuare cotizanţi, doar că în alte conturi) că PSD merită tratat ca o investiţie de viitor şi, eventual, să-şi atragă de partea lor pe mânuitorii de bani care nu s-au calificat la împărţeala tortului bugetar. Dacă vor fi în stare, jumătate din treabă e rezolvată. Cealaltă jumătate e împărţită între consolidarea poziţiilor politice de putere internă recâştigate, acapararea structurilor teritoriale şi lupta electorală fără menajamente.
Câţiva ani la rând, la sfaturile absolut deloc dezinteresate ale unor Iude şi în beneficiul exclusiv al taberei politice adverse, PSD s-a minţit cu voce tare, ca beţivanii care ţin strâns gâtul sticlei şi se jură că dimineaţa următoare se lasă, că vrea reformă şi curăţenie morală. Vrea, pe dracu’! După ani la rând în care nu mai călcasem pe la vreo manifestaţie de partid, am stat cam opt ceasuri, printre pesedişti, la Palatul Parlamentului. Putere şi răzbunare, asta vor şi de-aia l-au ales pe Năstase. Restu-s filosofii de cafenea politică...
