Se reface Alianţa D.A.?

Efortul Alianţei D.A pe cale de a se reface în direcţia unei politizări a localelor a dus la reacţia PSD în aceeaşi direcţie.

Luni, 20 mai 2008, conducerea PSD, reunită în obişnuitul Birou Permanent Naţional, a adoptat Documentul intitulat Patru ani pierduţi pentru România. Declaraţiile urmînd difuzării, dar şi conţinutul definesc textul drept un act de acuzare adusă Guvernării de Dreapta. Sîntem în plină campanie pentru alegerile locale.

Prin natura lor, alegerile pentru primării şi consilii judeţene ţin mai mult de votul uninominal decît de cel politic. Iar dacă votul politic are şi el o şoaptă de spus, în nici un caz nu se manifestă în plan central, ci în cel local.

În consecinţă, strădaniile partidelor în campanie pentru locale trebuie să se deplaseze de la nivel central la nivel local. Acolo, în teritoriu, se consolidează structurile, sînt atraşi oamenii cei mai buni şi, îndeosebi, se dau politicii de la nivel central expresiile specifice reclamate de realităţile concrete. E greu de presupus că o campanie declanşată la Bucureşti sub stindardul Jos Puterea de Dreapta va face ca într-un sat un primar PNL sau PD-L cu excelente rezultate nu va fi votat la scrutinul de la 1 iunie 2008 pe motiv că e de Dreapta.

Discipoli ai acestui adevăr, liderii PSD au evitat pînă acum acţiunile la nivel central menite a convinge electoratul captiv că votul de la 1 iunie 2008 nu e pro sau contra primar, ci pro sau contra Putere. Întregul lor efort s-a concentrat pe acţiunile în teritoriu. Lucru mai puţin cunoscut, locomotivele PSD, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Victor Ponta bat ţara în lung şi-n lat încercînd să dea candidaţilor PSD ceva din aura lor de vedete bucureştene.

Luni, 20 mai 2008, liderii PSD au lansat însă un semnal ce ar putea fi perceput drept politizare a localelor.

Ce i-a apucat?

Răspunsul ni-l dau acţiunile la nivel central al celorlalte două competitoare: PD-L şi PNL.

Se poate observa astfel un soi de armistiţiu (mai mult sau mai puţin tacit), între cele două formaţiuni de Dreapta, pînă nu demult muşcîndu-se reciproc. Coborît la nivelul candidatului pentru Primăria Bucureşti, Traian Băsescu a dat cu vorba în toţi contracandidaţii lui Vasile Blaga, cu excepţia lui Ludovic Orban. Bănuim, fireşte, o tactică electorală în perspectiva inevitabilului tur al doilea. Vasile Blaga, sigur intrat în turul al doilea, va avea nevoie, în disputa – şi ea certă – cu Sorin Oprescu de voturile lui Ludovic Orban.

Ne-am înşela însă dacă am reduce surprinzătoarea prudenţă a lui Traian Băsescu, omul tuturor imprudenţelor, la tactica pentru Bucureşti. Preşedintele, excesiv de vorbăreţ în ultimul timp, a atacat la nivel de partide, doar PSD, PNL, ba chiar şi Guvernul Tăriceanu fiind ocolite de cotonogeala prezidenţială. La rîndul lor, liberalii, ba chiar şi miniştrii liberali din Guvern, au evitat să-l atace pe Traian Băsescu.

Liderii PSD au dibuit astfel un soi de refacere pe şest a Alianţei D.A. Care Alianţă l-a desemnat ca purtător de cuvînt tot pe Traian Băsescu. Or, în această ipostază, preşedintele a pornit o cruciadă anti-PSD. Nu sînt singurele semne care i-au făcut pe liderii PSD să declanşeze un atac împotriva Puterii de Dreapta văzute ca un tot unitar.

În ultimul timp s-a putut observa o reactivare a unor mai vechi teme anti-PSD-iste din partea nucleelor Alianţei PD din presă şi din aşa-zisa societate civilă. Prin mardeiaşii lui Traian Băsescu, o anumită parte a presei a dezgropat tema neocomunismului PSD. Fără cine ştie ce eficienţă, dat fiind că electoratul nu mai reacţionează de mult la temele anilor ’90. Un stîlp al aşa-zisei societăţi civile, Gabriel Liiceanu, şi-a reeditat, cu unele revizuiri, Apelul către lichele din 1990, într-un gest electoral evident anti-PSD. Asemănător, o improvizaţie hazlie, Coaliţia pentru o guvernare curată, a încercat să dea viaţă păpuşii gonflabile numite corupţia PSD. Efortul Alianţei D.A., pe cale de a se reface în direcţia unei politizări a localelor, a dus la reacţia PSD în aceeaşi direcţie.

Vor reuşi cele două forţe politice să dea scrutinului de la 1 iunie 2008 semnificaţia unei confruntări ideologice între Dreapta şi Stînga?

Avem serioase îndoieli.

La o apatie atît de mare a electoratului, confruntarea ideologică e o pură fantezie!