Se zgâlţâie lumea de râs

Bancurile despre criză apar ca după ploaie. Care este diferenţa dintre o bancă de investiţii şi o pizza? O pizza încă mai poate hrăni o familie cu patru membri. Pe perioada crizei, Guvernul român va asigura slujbe pentru şomeri. Ele vor fi oficiate joia şi sâmbăta de preoţi, episcopi şi mitropoliţi. Bulevardul Magheru se numără printre cele mai scumpe bulevarde comerciale ale Europei. Ăsta nu e banc, dar dai în hohote, fiindcă Magheru e ticsit de buline seismice. Gigi Becali a pierdut până la patru dimineaţa la cazinou, apoi a întins-o la grajduri, iar între 4 şi 6 şi-a hrănit mioarele.

Pe mapamond a sporit producţia de bancuri şi s-au înmulţit întâmplările ce dovedesc că nu numai euro a depăşit pragul psihiatric. Populaţia mai are resurse, iar cei mai mulţi cred că nebunia durează până la vară. O dovadă e şi mitingul tinerilor taximetrişti din Caracal. Sindicatul a votat ziua, ora, traseul, s-au obţinut aprobările… miting să fie. Numai că la protest a participat un singur taximetrist, liderul de sindicat. Motiv pentru care Primăria
i-a acordat un spor de singurătate. Omul a făcut conştiincios traseul păzit de 12 jandarmi şi opt agenţi de Poliţie mobilizaţi să preîntâmpine daunele. Simplu, sindicalistul a gândit ca în criză: mai bine stau în staţie, că poate prind o cursă-două.  

O garsonieră în blocurile lui Doncea ajungea în vară la 70.000 de euro. Acum, dacă mai urcă la 40.000. Preţul de 70.000 era la fel de aiurea ca preţurile spaţiilor închiriate firmelor pe Magheru, una dintre cele mai scumpe 25 de artere comerciale din Europa, conform clasamentului alcătuit de o celebră firmă de consultanţă imobiliară. Adică, pe Magheru un metru pătrat costă 1.500 de euro. La Lisabona sau Stockholm, străzi similare ajung la 1.200 sau 1.400 de euro. Fără bulină şi ciopor de manglitori care să te lase dezbrăcat în plină zi. Pe Champs Elysees, un metru pătrat se ridică la 7.600 de euro. Dar în banii ăia intră Parisul cu istorie cu tot. Dacă Monica lui Iri sau vreuna dintre zecile de Andreeeee mişună pe la poalele Effel-ului după Vuiton, se proptesc şi în faţă la Notre Dame pentru o poză, ele cu catedrala, în ziua în care euro trecuse de pragul isteric.

Gigi Becali povestea la Moraru că acum câteva nopţi era la un cazinou, pierdea o grămadă de bani şi pe la patru dimineaţa a sărit ca ars. Uitase să dea de mâncare la oiţe. A lăsat dracului cazinoul şi a întins-o la grajd. Oile, nemâncate, dar şi neliniştite. Războinicul luminii nu lipsise niciodată de la cină. Gigi a stat cu ele până la şase dimineaţa. Le-a hrănit, le-a mângâiat, le-a vorbit, ca de la suflet la suflet.

Gigi a meditat la micimea lumii, la criză, la “zdrenţele” de Morar şi Ţuluş, care confundă premierea cu mita. La şase, când a ajuns acasă, şi i-a povestit nevesti-sii traseul nopţii, dna Becali, femeie normală, s-a închinat.

În condiţii de criză, visul lui Gigi e unul simplu: întoarcerea la natură. Vrea să-şi facă din sutele, miile, zecile de mii etc. de hectare (care imobiliar nu mai fac doi bani) o păşune imensă. Păşunea universală. S-o umple de iarbă. Să cumpere 10.000 de oi (între care câteva zeci australiene, pentru lână) şi să se uite lung la ele, să le privească păscând. Liniştea islazului şi rumegatul (ai auzit cum mănâncă o oaie?, e o nebunie, îţi dă cea mai mare bucurie din viaţă, să auzi cum le alunecă iarba pe gâtlej) te vindecă de ură. Ei, bine, produsele lactate de la cele 10.000 de oi, Gigi vrea să le dea săracilor. Gratis.

Vis de fraier. Dacă trimitea laptele şi brânza la DNA, cornu’ şi laptele pentru procurori, criza chiar merita trăită.

Ascultatul telefoanelor nu e niciodată în criză. Înţelegeţi ce doriţi din următoarele declaraţii. Săftoiu zice că Băsescu îşi ascultă adversarii politici. Emil Constantinescu afirma că în timpul mandatului său serviciile secrete îi furnizau informaţii despre nevestele diplomaţilor străini din România. Fostul ministru de Interne, Ioan Viorel Ursu, povestea în direct că pe vremea lui primea rapoarte despre Coposu, Raţiu şi Câmpeanu. Dacă le primea el, le-o fi primit şi Petrică, şeful lui, sau mai ştii cine. Înainte de ’89, e de notorietate, Securitatea îi asculta pe toţi. Membrii CPEx se plângeau şi ei. Reiese că în
România, ascultatul e vocaţie, tradiţie strămoşească, Mioriţa, Meşterul Manole, adică mit, baladă, sport naţional, bucurie. Nu întâmplător, Gigi alege imaşul, unde nu-l ascultă decât oile.