Scriam recent că băncile, care au tot interesul să atragă bani de la oamenii bogaţi, mai întâi le cer actele la control. Adică, bancherii deşi nu-s gardieni fiscali, procurori ori poliţişti verifică banii să nu provină cumva din evaziune fiscală, pentru că dacă au o asemenea sursă nu-i pot atrage în depozite. Deşi asta e activitate lor de bază.
Şi la fel se întâmplă şi la aeroport. Interesul antreprenorilor este să decoleze cât mai multe avioane cu care să meargă persoane ce cumpără locurile mai scumpe de la business class ori care-şi folosesc propriile aeronave. Dar, din păcate, primul lucru la care sunt supuşi clienţii, la fel cum păţesc la bancă, e controlul de securitate. Înainte de a trece spre poarta de plecare sunt descălţaţi, deopotrivă, şi cei ce merg cu low cost, dar şi milionarii care au propriile avioane şi plătesc grosul taxelor de aeroport. De aici se înţelege că cei bogaţi achită taxe piperate ca să fie umiliţi. Capitalismul cade pe planul doi, pe primul sunt normele de securitate.
Sigur că n-am cum să susţin să se renunţe la securitate şi să spun că lupta împotriva terorismului a devenit mai costisitoare decât flagelul în sine. Nu zic asta, dar atrag atenţia că dacă taxele de aeroport au crescut cu 30%-40% după 11 septembrie 2011 şi echipamentele ar trebui să devină mai sofisticate şi să permită “scanarea” persoanei aşa cum călătoreşte. Fără să-şi scoată cureaua, pantofii sau haina. Pentru că în măsura în care echipamentele de securitate nu sunt cu mult diferite faţă de acum 15 ani, dar taxele au crescut cu peste o treime, se poate crea impresia că aeroporturile, aflate în proprietatea statelor, şi companiile aeriene, controlate de acestea, sunt utilizate, la fel ca producătorii de ţigări şi carburanţi, pentru colectarea impozitelor. Cu alte cuvinte, în contextul în care procesatorii de tutun, benzinarii şi aeroporturile sunt unele dintre cele mai bune lanţuri logistice, statele s-au gândit să le “încarce” cu taxe, fiindcă sunt uşor de încasat. La benzină şi ţigări unde accizele reprezintă peste jumătate din preţul produsului e clar că aceşti fabricanţi sunt mai mult agenţi fiscali. Deservesc în primul rând statele şi abia apoi capitalismul - pe proprii acţionari. Însă nici aeroporturile sau băncile nu rămân mai prejos. Aeroporturile virează către stat taxele, iar acesta “uită” să cumpere echipamente de securitate care să justifice creşterea preţului biletelor printr-o mai bună calitate a serviciilor oferite. Băncile, în loc să atragă cu uşurinţă banii clienţilor, îi pun să dea cu subsemnatul de unde-i au, nu cumva să fie din evaziune fiscală. Iar dacă Fiscul le spune să le poprească clienţilor conturile, ele le blochează fără să clipească, chiar dacă interesul lor e să circule prin respectivele conturi câţi mai mulţi bani. De unde se vede că Marx are dreptate: “Există o singură modalitate de a ucide capitalismul prin taxe, taxe şi iar taxe”.