Securitatea naţională navighează prin ape tulburi

Plecat la drum cu intenţii bune, dar şi multe idei preconcepute, preşedintele a reuşit performanţa de a bulversa intr-o formă fără precedent atăt cadrul legal de funcţionare, căt şi instituţiile. Oricătă bună voinţă sau bună credinţă ar avea Traian Băsescu, bilanţul său in domeniu este de-a dreptul ingrijorător.

Domnia arbitrariului şi a răfuielilor cu iz politic ne afectează grav securitatea naţională. De la instalarea regimului Băsescu-Tăriceanu, crize succesive şi tensiuni permanente au marcat acest domeniu sensibil. Plecat la drum cu intenţii bune, dar şi multe idei preconcepute, preşedintele a reuşit performanţa de a bulversa intr-o formă fără precedent atăt cadrul legal de funcţionare, căt şi instituţiile. Oricătă bună voinţă sau bună credinţă ar avea Traian Băsescu, bilanţul său in domeniu este de-a dreptul ingrijorător.


In Ministerul Apărării, situaţia a fost tensionată la maximum mult timp, cu un fost ministru liberal neagreat de Cotroceni. Luptele au mers prea departe, pănă la suspendarea contestată a lui Teodor Atanasiu. Nu vorbim aici de priceperea sau nepriceperea fostului ministru liberal. Politic vorbind, cele două tabere au introdus conflictul şi politica in interiorul Armatei, fapt ce va fi consemnat ca atare de istorie.


Un alt scandal a fost declanşat de preşedinte prin aranjamentul făcut cu PSD la numirea şefilor serviciilor de informaţii, SRI şi SIE. Discuţiile dintre cei doi foşti adversari de moarte au iritat la culme PNL, care s-au considerat pe bună dreptate trădaţi de Băsescu. Jocurile de culise ale preşedintelui au fost la fel de legitime precum aranjamentele PNL-PSD acum. Aş putea spune chiar că el i-a invăţat pe liberali trădarea. Norocul şefului statului este că actualul director al SRI, George Maior, e un diplomat de carieră cu o foarte bună expertiză in zona de apărare şi intelligence. Dar ca să nu ne amăgim prea tare cu bunele sale intenţii, Băsescu şi-a confirmat incă o dată renumele. Acela de distrugător al bunelor relaţii şi al oamenilor săi cei mai apropiaţi. Claudiu Săftoiu a fost sacrificat, prin numirea şi alungarea rapidă de la SIE, pe altarul aranjamentelor de culise dintre preşedinte şi generalii spionajului romănesc. Deh, cu ce e omul obişnuit de 30 de ani, tot aia face...


Dacă mai era nevoie de incă o dovadă a instaurării arbitrariului şi provizoratului in securitatea naţională, SIE este şi acum condus de un adjunct delegat pe funcţia de director. Â


Un alt exemplu nefericit al regimului pe care il trăim este cadrul legislativ al instituţiilor de securitate naţională. Pentru că şi-a creat o atmosferă imposibilă, pentru că e incapabil să fie un mediator constituţional intre instituţii şi partide, preşedintele a făcut un talmeş-balmeş din pachetul de legi privind securitatea naţională. A realizat aceste legi la Cotroceni cu specialişti ai serviciilor de informaţii, deşi legea nu-i permitea. Apoi s-a rugat de Tăriceanu, pe care nu-l suportă, să-i promoveze Guvernul legile. Pentru că nu e nici el vreun prost, premierul le-a promovat in Parlament cu propria amprentă asupra unor pasaje. Odată ajunse pe măna parlamentarilor, legile sunt blocate, dezbătute prea mult, modificate şi au devenit alt obiect de gălceavă. Ca urmare a modului in care ştie Băsescu să facă politică, avem acum acelaşi cadru legislativ pe care serviciile secrete il aveau cănd eram in Tratatul de la Varşovia. Şi nu e vreo speranţă de imbunătăţire rapidă.


Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Trebuia să se transforme, pe model american, in Consiliul Securităţii Naţionale. A rămas de doi ani şi jumătate incremenit in proiect şi s-a transformat, dintr-o instituţie serioasă, intr-un circ. Dintr-un organism al consensului, a devenit un simbol al contradicţiei pe tot felul de teme. Preşedintele acestui organism, dacă a uitat cineva, este acelaşi Traian Băsescu, maestrul apelor tulburi.


Altă porcărie. Ciondăneala publică dintre preşedinte şi premier pe tema rămănerii sau retragerii din Irak. Unul hăis şi altul cea, asta e politica celor doi mari intr-o chestiune atăt de sensibilă pentru politica externă şi de apărare a Romăniei. Ţară membră NATO şi UE...


Pe faimoasa axă strategică, nu avem ambasadori şi implicit reprezentanţi ai preşedintelui de un an. E tot o consecinţă a tensiunilor politice interne. Aşa ne respectăm noi aliaţii strategici in domeniul politic şi de securitate, SUA şi Marea Britanie? Incă un eşec, o nouă gestionare catastrofală a relaţiilor, via Palatul Cotroceni.


Scuze pot exista o mie. Dar faptele acestea sunt, şi ele pun in pericol buna funcţionare a statului romăn in domeniul securităţii naţionale.
Comuniştii făceau la fel. Conduceau prin provizorat şi dezbinare, prin mascarea nepriceperii lor cu tot felul de jocuri de glezne aplaudate de generali fără coloană vertebrală.


Un om politic este judecat prin eficienţa lui. Prin rezultatele pe care le obţine in timpul mandatului său. Gargara, spectacolul de prost gust şi demersurile ce ţin cont de orgolii personale ieftine şi nu de interesul naţional sunt pănă la urmă sancţionate drastic. Vremea se apropie. Â