x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Sezon de onomastici

Sezon de onomastici

25 Mar 2005   •   00:00

Sefa de sectie, o femeie de treizeci de ani cu o frumusete de gat, lung si alb, isi serbeaza ziua de nastere, cu biscuiti si vin spumos, in Sala de consiliu.

Afara de gatul ei lung si alb, sefa de sectie mai are si alte parti trupesti - cum ii place sa spuna directorului, cand angajeaza programatoare cu picioare lungi si sani mari. Ca si cum nu doar barbatii, ci si computerele trebuie sa aiba ce privi. Pe masura ce umplu incaperea, colegii ii saruta mana, ii ureaza sanatate si fericire, iar directorii si sefii de birouri o pupa ceremonios pe obraji. Desi sefa de sectie e o persoana prietenoasa, iar cand e cald si umbla cu umerii goi si acestia sunt o parte trupeasca la fel de provocatoare ca si gatul, nimeni nu indrazneste mai mult. Institutul e plin de femei, insa numai una e o adevarata doamna. Asa le e dat unor cucoane sa-i tina pana si pe marlani la respect.

Vasile B. nu e sef si, prin urmare, n-ar avea dreptul decat la o plecaciune conventionala de subordonat. In timp ce-i spune cele cuvenite si-i mangaie usor mana pregatindu-se sa i-o sarute, sefa de sectie ii intinde obrazul. Hipnotizat de albul sidefiu al pielii si, pentru o secunda, cu judecata complet obturata, Vasile B. o saruta pe gatul ei de lebada. Dar atat de scurt si de delicat, ca nimeni nu observa abaterea de la protocol. Nici macar femeia. Asta, bineinteles, daca exista pe lume si femei care sa nu stie ce inseamna cand le saruta un barbat pe gat si sa nu faca nici o diferenta intre pupatul obrazului si pupatul altor locuri trupesti.

Vasile B. se asteapta in zilele urmatoare ca sefa de sectie sa-i reproseze impertinenta. Oricum ai suci-o, isi spune el, e de rau. E de rau daca are o parere, dar mai rau e daca n-are nici una. E trist daca nu m-a luat in serios, dar e nenorocire daca m-a luat. E umilitor sa tot astept sa-mi adreseze cateva cuvinte, dar ar fi si mai umilitor sa-mi spuna: "Ei bine, si acum ce vrei?".

La onomastica lui Constantinescu - in Institut, onomasticele se tin lant, iar cand nu-i nimic de sarbatorit, se gaseste intotdeauna cineva sa dea de baut, si de mancat pentru asta - Vasile B. i-a urat sefei sanatate si ea, numai un zambet, i-a intins obrazul. Trecand o luna de la incident si incalzindu-se vremea, decolteul rochiei sefei parca e si mai mare. Iar gatul ei de lebada bine hranita si mai alb. Vasile B. are la dispozitie doar doua secunde si jumatate, cat e cuviincios sa stai cu obrazul lipit de acela al unei femei cu care nu esti intim. Dar cum sa decizi in doua secunde si jumatate, cand ai avut inainte o luna intreaga si n-ai ajuns la nici o concluzie? "

Hei, dar ce-i cu tine - il ia la zor femeia - , pe gat nu ma saruti?"

Galagia inceteaza brusc, toata lumea e atenta la scena, sefa de sectie ridica intrebator paharul cu vin spumos spre Vasile B. "...Ca stiti - le zice ea petrecaretilor - , timidul asta de Vasile B. cum crede ca nu bag de seama, cum se obrazniceste." Colegii incep sa rada, femeile pricep mai bine ca barbatii ce-i repros si ce-i invitatie in vorba ei, curand toata lumea a uitat de intamplare, fiindca, la drept vorbind, nici nu e ceva cu care sa-ti incarci memoria, numai Vasile B. sta ca blegul intr-un colt si se chinuie sa le inteleaga pe femei. Cum sunt ele, adica, in timpul serviciului, fiindca in afara lui e peste puterile lui Vasile B.
×
Subiecte în articol: editorial vasile