Sfarsitul vitejiilor ieftine de campanie

In toamna anului 2004, in plina campanie electorala, se bateau turcii la gura actualilor guvernanti, pe atunci doar simpli aspiranti la viitoarea impartire a bucatelor. Zi de zi, romanii aflau cum, dupa alegerile generale, vor fi reziliate contracte dupa contracte. Motivatiile? Diverse: lipsa de transparenta in cheltuirea banilor publici, neorganizarea de licitatii, slugarnicia guvernului PSD fata de marile puteri economice, acordarea de tainuri ca moneda de schimb pentru sprijinul electoral etc.

Au trecut deja doua luni si jumatate de la instalarea noii echipe guvernamentale. Prima luna si jumatate nu se pune, ca s-au lungit baietii cu targuiala pe secretarii de stat si posturile de conducere din institutiile descentralizate de stat. Apoi a inceput, o data cu postarea neghioaba pe site-ul Ministerului Administratiei si Internelor a unui document care intr-o lume normala nu poate fi dat publicitatii decat cu acordul ambelor parti semnatare, in speta contractul de securizare a frontierelor incheiat cu EADS, mimarea destul de credibila a transparentei. Lumea, satula de coruptia generalizata si de aroganta ostentativa a PSD, simtea nevoia sa vada sange pe pereti, iar Guvernul i-a sevit la tava, pe nemancatelea, un nume mare: Ion Tiriac, promotorul si mijlocitorul intelegerii cu marele concern, tinta perfecta in vederea atingerii scopului ales. Care va sa zica, dupa ce a castigat alegerile pe valul unui mesaj obsesiv anticoruptie, noua putere se tine de cuvant si da de pamant cu spoliatorii capitalisti.

Ce s-a intamplat insa dupa aceea tine, pe de o parte, de intrarea intr-o normalitate de care multi dintre raspandacii guvernamentali habar n-aveau ca exista, respectiv, pe de alta parte, de traditionala punere a batistei pe tambal, atat de specifica mediului politic autohton. Cum au inceput vizitele de imprietenire cu sefii marilor puteri ale inaltilor demnitari romani, cum a inceput sa se prinda subit lumea din cele doua palate ale politicii dambovitene ca, oriunde in lume, un contract nu se reziliaza decat in conformitate cu clauzele specifice convenite intre parti. Ba, mai mult, atat de hulitele documente incheiate cu verosii capitalisti care vor sa suga sangele poporului au inceput, in aceleasi declaratii publice, sa devina proiecte viabile si chiar de mare necesitate.

Dupa Washington, cine a mai auzit ceva rau de Autostrada Bechtel si de americanii aceia rai care ne iau cu japca banii munciti? Nimeni. Mai nou, premierul Tariceanu l-a anuntat politicos pe omologul sau francez ca n-are ce sa faca si va audita contractele cu EADS si Vinci, dar l-a asigurat, cu aceeasi deferenta, ca, daca expertii vor spune ca aceste contracte sunt OK si au fost incheiate corect, intelegerile vor fi puse-n opera. Adica, mai pe romaneste, "Bai popor, noi v-am tinut spatele, dar specialistii consultati spun ca PSD a incheiat contracte legale cu barosanii si n-avem ce face, ne sacrificam si mergem inainte, desi noua nu ne place". Eventual, pentru impresia artistica, la securizarea frontierelor va aparea o victima colaterala si nu stiu ce diavol impielitat din subconstient ma impinge sa cred ca sacrificatul are niste legaturi de afaceri cu acelasi Ion Tiriac. Ba, mai mult, acelasi dracusor ma impinge sa-mi inchipui ca, dupa vizita plina de smerenie in Israel a prim-ministrului Tariceanu, contractul de refacere a drumurilor, incredintat la fel de fara licitatie grupului Solel Boneh (incriminat la randu-i in campania electorala), va deveni pe cat de legal, pe atat de necesar si urgent...