Sfinţi, dovleci, pisici negre

Deşi este o sărbătoare tradiţională a americanilor, primim şi noi cu braţele deschise, an de an, poveşti despre fantome, dovleci sculptaţi, magie, vrăjitoare. Sunt aceste poveşti un mit sau au un sâmbure de adevăr?

Halloween-ul este una dintre cele mai vechi sărbători, datând de mii de ani şi îşi are originea în festivalul păgân al celţilor din Irlanda, Marea Britanie şi Franţa. Istoria Halloweenului e inspirată din tradiţii care s-au menţinut din generaţie în generaţie. Această sărbătoare a fost modificată, apărând multe poveşti de groază cu fantome, vrăjitoare ş.a.

Numele de „Halloween" vine de la termenul „hallow" („sfânt"). Noaptea de Halloween, 31 octombrie, era numită „Noaptea tuturor sfinţilor". Romanii sărbătoreau ziua respectivă în numele celor care nu se mai numărau printre cei vii, aducându-le sacrificii şi rugându-se pentru aceştia, numită Ziua Tuturor Sufletelor. Ea era celebrată pe 21 februarie în trecut, la sfârşitul anului roman, cu focuri şi parade, la care oamenii participau în vestimentaţii de sfinţi ori diavoli. Pentru a înlocui festivalul păgân pentru cei morţi, Papa Bonifaciu al IV-lea a introdus, în secolul al VII-lea, festivalul celtic numit „Samhain" (care dura timp de trei zile), urmând ca mai târziu Gregory al III-lea să schimbe data la 1 noiembrie. După sute de ani de stăpânire romană, obiceiurile Samhainului şi tradiţiile romane s-au amestecat, devenind o sărbătoare unică de toamnă.

Noaptea de 31 octombrie a devenit cunoscută ca All Hallow Even, All Hallow's Eve, apoi ca Halloween. Se spune că, în această zi, spiritele celor care au murit în ultimul an se întorc pe pământ în căutarea unor trupuri vii pentru a le poseda. Iar pentru ca acest lucru să fie evitat, în acea noapte, sătenii îmbrăcau costume caraghioase, stingeau focurile din case pentru a li se face frig şi a nu mai fi doriţi de spirite. Obiceiul de Halloween a fost adus în America în 1840 de imigranţii irlandezi, iar obiceiul de „trick or treat" (ne daţi ori nu ne daţi?) provine de la europeni din secolul al IX-lea. La 2 noiembrie, fiecare creştin cerşea cât mai multe „prăjituri cu suflet", ce conţineau bucăţi de pâine cu coacăze sau stafide, pentru a înmulţi numărul rugăciunilor spuse pentru cei morţi (astfel sufletele lor puteau ajunge în rai).

Obiceiul de a face o faţă dintr-un dovleac, luminată din interior de o lanternă ori o lumânare (numit „dovleacul Jack", la americani), îşi are originile din folclorul irlandez. Se spune că un bărbat beţiv şi trişor, Jack, l-a păcălit pe diavol să urce într-un copac, pentru ca mai apoi să cioplească imaginea unei cruci pe trunchiul copacului şi să facă un pact cu acesta că îl va lăsa să coboare dacă nu-l va mai păcăli. Povestea spune că Jack nu a fost primit nici în rai, nici în iad după ce a murit, iar diavolul i-a dat o lampă pentru a-şi lumina drumul prin întune­ric, pe care Jack a pus-o într-un dovleac sculptat.

Activităţile de Halloween sunt, printre altele, „trick or treat", sculptarea dovlecilor, citirea poveştilor de groază, magie, stafii, vizionarea filmelor horror. Dar noi o considerăm, mai mult, un prilej de organizare a petrecerilor în stilul „balului mascat". Deşi este un obicei copiat din afară, acest „detaliu" nu mai contează atât de mult, din moment ce aceste activităţi sunt distractive şi îi ţin ocupaţi pe cei mici.