Şi foamea are drept de vot

Băştinaşi în ţara lui "Să trăiţi bineee!" rostit, ţipat chiar pentru a fi cât mai convingător. Sufletele noastre, ca nişte borcane cu dulceaţă, s-au lăsat umplute până peste margini de această dulce frenezie. Fericit popor! Ce ţi-ai putea dori mai mult? Dacă, Doamne fereşte, soarta ne-ar fi născut în vreo Patagonie sărmană, torturaţi neîncetat de spectrul întunecat al zilei de mâine, căzuţi în braţele unor conducători bicisnici, mincinoşi, puşi pe căpătuială? Brrrr! Mi se saltă părul sub pălărie numai gândindu-mă la o aşa încovrigare a destinului.

Întors la redacţia A.M. Press, unde îmi consum jurnalistic zilele, răsfoiesc aproape relaxat ziarele. Sunt prea după vacanţă pentru a face sforţarea de a mai citi titlurile şi mă îmbăt de optimismul pozelor. Doamna Roberta Anastase, prima oamă a ţării, dacă luăm în considerare că preşedintele şi şeful Senatului sunt berbanţi, e înfăţişată cu buzele lipite de dunga unui pahar cu picior lung, de şampanie cred. E veselă. Chipurile din vecinătate degajă acelaşi parfum de eden.

E de bine, zic. Iată-l şi pe preşedinte. Înconjurat de oameni care bănuiesc că-l aclamă, face o baie de mulţime. Ştim doar că domnul Băsescu nu se mai scaldă de mult în cadă, preferând frecuşul corporal al alegătorilor, singura calificare pe care o adoră la un cetăţean al patriei. Cu o mână duce spre gură un pahar de ţuică, cu cealaltă (era să zic dă din picioare!) strânge alte mâini. Preşedintele cu clop şi fără clop, preşedintele în bundiţă sau în cămaşă, preşedintele transpirat de fericire la o masă de cârciumă. În cele mai multe poze cu politicieni se bea şi se mănâncă.

Trăim parcă o nesfârşită chermeză. Până şi austerul Boc, despre care aflu că a devenit, în scurta mea absenţă din ţară, Ştefan cel Mare, nu mai e zugrăvit doar cu coasa, retezând voiniceşte fânul, ci tot la o recepţie, la Palatul Victoria, înconjurat de nişte cravate şi cu un pahar de licoare între deşte. Haiti! Te pomeneşti că ăştia toţi serbează ieşirea României din criză, situarea noastră pe primul loc în lume la capitolul nivel de trai, abolirea şomajului şi invitarea preşedintelui Băsescu la Casa Albă, prilej cu care în toată America vor fi organizate festivităţi grandioase.

Îmi invit colaboratorii la o discuţie şi aflu că ziarele nu-s trucate. Sunt ediţiile de pe piaţă. Seara cotrobăi cu butonul prin televiziuni. Ministresa umblatului prin staţiuni taie veselă nu un cârnat, ci un tort cât un cârnat kilometric. Lumea se înghesuie să apuce. Cineva zice că nu e tort, ci îngheţată. Da, îngheţata la român conţine în chimia ei şi nişte semnificaţii politice. Poate că doamna de-aia dă îngheţată, pentru a livra cu polonicul, în avans, nişte înţelesuri. Cum e îngheţata? Bună şi dulce. Cine face sau a făcut îngheţată în această ţară? Ei?! Şampanie, bucate, plăcinţi, sarailii.

Până şi colţurosul domn Ioan Oltean, pictat parcă de Picasso în perioada cubistă, delicat ca un pietroi, vorbeşte tot despre ceva cu atingeri culinare. Cică are în gât un broscoi care-i culisează neîncetat şi nu-l poate scuipa. Bietul om! Aud că şi ăsta e putred de bogat, iar calificarea lui de lustruitor zilnic al pantofilor prezidenţiali este remunerată abundent. Oricum, cred că broasca din gâtlej ne poate da explicaţia vorbirii noduroase, cu fraze care dau mereu în brânci, a liderului pedelist.

Azi, în maşină, am captat fără voie ştirea că peste 100.000 de şomeri din România n-au nici o şansă de recalificare. Păi, parcă... La prăvălia din colţ, trei ţânci, fraţi cred, îmbrăcaţi prost şi cu feţele indicând subnutriţia, îmi cer bani de o pâine. Unde or fi şi cu ce se vor fi ocupând părinţii lor? Din Spania, căpşunarii trimit din ce în ce mai puţini bani băncilor româneşti (tot ştire radio). Vin ei direct acasă, îngroşând rândurile şomerilor. Bugetarii intră în concedii forţate, iar sindicaliştii dintr-un domeniu păstorit de domnul Videanu, alt personaj de poze bine hrănit, ies în stradă.

Două zile de ploi cu învârtejiri de vânt ne avertizează că iarna nu-i departe. Bătrâni de prin sate s-au debranşat de la reţeaua electrică fiindcă nu au cu ce plăti. Sărăcia şi foamea se lăţesc urât în toată ţara. În curând vor fi alegeri prezidenţiale. Minciuna domnului Băsescu e tot acolo, ca un ruj. Foamea are şi ea drept de vot? Cei minţiţi la modul cel mai abject îl vor vota din nou pe cel care i-a batjocorit împreună cu liota lui de şnapani? Nu cred. Foamea e un votant dur. Dar cine ştie? Poate că punga de mălai din preziua votului, astâmpărând momentan foamea, va păcăli din nou amărâţii.

P.S.: Politica, se zice nu numai la noi, e curvă. Minte, trădează, spune azi una, mâine alta. Formula este generică. Nimeni nu are curajul să spună însă dacă un politician este curvă, chiar dacă el răspunde perfect axiomei de mai sus. Pot eu să spun că domnul Băsescu este, scuzaţi, curvă? Nu. Pot să o nedreptăţesc astfel pe doamna Udrea? Nici pomeneală. Să spun aşa ceva despre domnul Boc, care promitea că încă din prima zi de mandat va mări cu 50% lefurile profesorilor? Aş fi nebun. Toţi aceşti domni şi doamne sunt doar politicieni. Politica, numai ea, este curvă. Pozele lor cu paharele de şampanie în mână ne arată că trăim bine, chiar obositor de bine.