Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ministrul desemnat al finanţelor apelează la sensibilitatea românului şi-i zice: Plăteşte impozitele, pentru că eşti cetăţean şi de două ori om astfel!. Iată un mesaj bine ţintit pentru nişte buni creştini, ce ar putea transforma România într-un soi de paradis fiscal. Dar pentru asta ar trebui să funcţionăm pe bază de trafic de indulgenţe, nu de impozite şi taxe pe care să le plătim pentru a dovedi să suntem oameni. Aşa că nu la solidaritatea liber consimţită face apel ministra, ci la solidaritatea socială. Făcută de nişte politicieni care ne-am aştepta să-şi pună la bătaie mai întâi propriii bani. Însă nu! Modus operandi al acestor indivizi e japca (ambalată demagogic în speranţa că nu va fi recunoscută): nu dau din banii lor, ci din taxe, bani culeşi - prin definiţie - cu forţa. De altfel, ministra nici n-are cum să pună omul, individul, în centrul preocupărilor sale, fiindcă e specializată în economia securităţii naţionale.
Şi pentru a dezavua o altă tentativă de manipulare, merită amintit ce scria economista cu studii la Harvard într-un articol recent. Ea aprecia că un nou set de măsuri guvernamentale e însoţit, de regulă, de mai multe cuvinte cheie, cu scopul de a fixa în mintea publicului intenţia politicilor adoptate. Aşa cum ar trebui „fixată” şi neimpozitarea profitului reinvestit.
E limpede ce încearcă cineva care a cercetat cum să-i vină de hac economiei subterane. Le sugerează evazioniştilor să-şi treacă business-ul „la alb” şi să obţină aceleaşi câştiguri legal, prin netaxarea profitului reinvestit. Dar întrebarea e de ce fac agenţii economici business în economia informală? Deoarece cadrul fiscal nu le permite să iasă pe plus. Iar dacă şi-ar muta afacerile la vedere doar pentru că nu le e impozitat profitul, ar trebui să găsească un debuşeu pentru investiţii. Şi piaţa nu susţine aşa ceva. Mai bine ministra ar recunoaşte că Fiscul încearcă să afle cât câştigă un proprietar de cârciumă ca să aibă idee ce impozit forfetar să-i pună. După care poate să renunţe la neimpozitarea profitului reinvestit.
Însă, cârciumarii nu se vor apuca să reinvestească când ştiu că nu le poate merge mai bine. Şi ar fi naivi să-i arate Fiscului cât câştigă într-un mediu economic a cărui principală caracteristică e volatilitatea. Nu în ultimul rând, asistăm la o tentativă de a optimiza ceva, fără să existe capacitatea de a evalua. Aşadar reinvestirea profitului îi face mai profitabili pe cei care lucrează în economia de la vedere, dar nu „albeşte” din cei care lucrează „la negru” din trei cauze: mediul economic cu fiscalitate ostilă, lipsa de încredere în durata unei astfel de măsuri şi cultura de business a celor care funcţionează în sfera neînregistrată
De unde ar trebui început? România are o rată implicită de taxare la TVA de 13,7%, raportată la o cotă standard de 24%, una de 14% la impozitul pe salarii de 16% şi una de 28,6% la contribuţiile de asigurări sociale de 44,4% la. De aici se vede la ce nivel ar trebui să scadă taxele pentru a nu se mai face evaziune. Ba chiar e indicat ca impunerile fiscale să se situeze sub respectivul prag critic pentru a se încasa mai mult decât s-a estimat, fiindcă astfel mediul economic ar fi stimulat. La bulgari unei cotei unice de 10% îi corespunde o rată implicită la impozitul pe venit de 10,7%!
Dar guvernanţii noştri refuză să înţeleagă că reducerea taxării măreşte baza de impunere şi creşte încrederea, ancorând anticipaţiile. Şi, deşi avem un număr semnificativ de administraţii şi de funcţionari, ne confruntăm cu cea mai slabă colectare din regiune, indusă de cel mai mare număr de plăţi şi formalităţi, care le consumă timp agenţilor economici. Morala: Cu cât e mai mare frica de furt, şi sunt puşi mai mulţi paznici să păzească “pepenii”, cu atât e paguba mai mare.
