Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
■ Nu-mi dă pace deloc propoziţia aia netrebnică a prietenului Apusului integrator. Cum altfel, când ni se spune pe şleau că propunerile sale de şefi la parchete erau o “soluţie care ar fi salvat România” ? Vasăzică, România e penală, altă concluzie nu încape în vorbele aruncate inconştient din cerdacul cotrocenist. Şi fiindcă este penală, ţara trebuie împinsă pe mâna procurorilor, nu ?
■ Amorezii politici Antonescu şi Ponta s-au “despărţit fundamental”. Uşor, uşor, puterea îi va separa şi-n drept, aşa s-a întâmplat dintotdeauna. Opoziţia uneşte, puterea dezbină, morala e simplă. Deocamdată se mai suportă reciproc, fiindcă liberalul prea îşi doreşte să devină primul om în stat. Îl obsedează gândul acesta şi de aceea va înghiţi infidelităţile partenerului său de uniune politică. A cărui poftă de mărire capătă proporţii vulgar-pantagruelice. Îşi pregăteşte cu meticulozitate şi fără scrupule urcarea la tron, inspirându-se din modelul cornutului cu care s-a înfrăţit să treacă puntea. Asta nu-l împiedică însă pe Crin să se arate în public cu “încrederea zdruncinată”. Să se văicărească precum muierile înşelate şi să suspine, de parcă îndurarea umilinţelor ar fi vreo virtute ! Zdrumicat pe dinlăuntru, cu sufletul greu, încornoratul s-a plâns ici-colo cât l-au ţinut bunele maniere, pentru ca acum să accepte un ménage à trois cu violatorul. Nu aşa că trăim într-o ţară fascinantă şi în care, ca să-l citez pe Petre Pandrea, “fauna cea mai monstruoasă şi flora cea mai urât mirositoare le poţi găsi la capitolul politicienilor” ?
■ “Mandarinul oltean” mai mărturisea şi că n-ar vrea să ajungă “un vierme într-o brânză oarecare, la mila occidentalilor”. Ce noroc că n-a apucat să-şi vadă ţara un “vierme” euroatlantic, la mâna ălora de-afară ! Totalmente - politic, financiar, militar ! Banii de salarii şi pensii ne vin de acolo, dar filantropii moderni se prefac că ni-i dau moca, nu cu dobândă ! Şi noi înghiţim găluşca, şi-i omagiem pe binefăcători… “De aceea e nevoit premierul să coabiteze cu preşedintele invalid, altfel nu pupăm fonduri”, îi aud pe analiştii de serviciu ai neamului. Iar semnele străinătăţii nu întârzie. Americanii sunt bucuroşi că s-au găsit soluţii la criza din justiţia dâmboviţeană şi salută cu optimism demersul victorian. Administraţia de la Washington nu-şi găsea rostul, simţea o nelinişte adâncă ştiind că România nu şi-a rânduit într-un fel anume posturile de conducere din Ministerul Public. La scurt timp, au strănutat şi englezii, şi germanii. Nici ei n-aveau tihnă, se perpeleau de grija noastră, dacă procedurile sunt ori nu transparente. Occidentalii au izbândit iarăşi, “viermele” s-a cuminţit şi a deprins standardele bruxelleze, se va mulţumi cu firimituri din mărul stricat numit Uniunea Europeană. A promis, chiar, că nu va mai urzi lovituri de stat sau referendumuri anticristice şi că nu va ieşi din poruncile primite. Amorezii, bosumflaţi azi, şi-au schimbat radical discursurile. Au limbi de catifea ori de câte ori pomenesc de Barroso şi şleahta lui, şi-au potolit elanurile naţionaliste. Seamănă din ce în ce mai mult cu bocii de dinaintea lor, “şi la vorbă, şi la port”, aproape că se confundă. Cum ar zice inevitabilul Pandrea, “Am văzut legiuni de politicieni având trei faţete şi trei morale: una gândeau, alta vorbeau şi altceva acţionau”. Altminteri, nu mai înţeleg defel energia consumată degeaba în bătăliile electorale din Românica. La ce ne-o folosi, fiindcă libertatea de a decide în plan economic şi financiar ne-a fost anulată, militar aşijderea, ca şi în justiţie, iată ! Zău, mai nimerit ar fi să primim un program, pe 5-10 ani, de la Washington şi Bruxelles cu măsuri ori directive, să nu ne mai amăgim ca proştii că suntem stăpâni pe bătătura de acasă. Mai mult, la guvernare să se perinde pe rând fiecare gaşcă - socialistă, liberală şi democrată -, după o tragere la sorţi neblătuită. De ce să cheltuim bani cu nemiluita în scrutinuri de prisos. Başca speranţele norodului, călcate întruna în picioare şi nesocotite. Să ne asumăm oficial statutul inferior de paşalâc şi gata, care suveranitate ? Care independenţă ? Sictir !
■ S-a întors lumea cu fundu-n sus ! După ce şi-a pitit 600.000 de euro departe de ochii fiscului francez, fostul ministru al Bugetului de la Paris se smiorcăieşte mediatic. Cică e “devastat de remuşcări” şi-şi cere scuze în stânga şi-n dreapta. Pardon, dar cu aproape un milion de verzişori în cont ce mai contează o remuşcare, şi jucată pe deasupra ! Jerome Cahuzac – acesta este numele “remuşcatului” – ne explică şi cum s-a “lăsat prins în spirala minciunii şi s-a rătăcit”, vreme de două decenii, prin hăţişurile secretizate ale băncilor elveţiene… Vă vine să credeţi, cahuzacii ăştia, din Franţa, din Anglia, din Germania, din America, hotărăsc soarta României şi oferă lecţii de corectitudine politică ?! Mă cuprinde scârba, stăm în genunchi la cheremul ăstora şi le întindem covorul roşu sub tălpile jegoase.
■ Am trecut de cincizeci de ani şi nu mai cred în România politică. O detest, comuniştii o luaseră razna spre sfârşit, capitaliştii ce le-au urmat sunt o bandă de tâlhari, omenirea şi-a pierdut busola. Individul se degradează accelerat, iar viaţa se risipeşte virtual. Se practică ipocrizia oficială, ca “omagiu pe care minciuna îl aduce adevărului”, îndeosebi de trabanţii răsfăţaţi ai banchetelor puterii. Astfel am devenit un “înţelept prin dezamăgire”, între atâţia profitori şi lichele. Of, bunule Petre Pandrea, România ta încă mai avea mândrie şi demnitate, avea un ţel, nu era un biet vierme într-un măr, şi ăla putrezicios…
Citește pe Antena3.ro
