Siesta

Un catelandru ma latra din spatele grilajului. De furie ca trec prin fata lui fara s-o iau la goana, e cat pe-aci sa se inece. Se loveste neputincios de lemnul tare pana cand cade lat. O prostie explicabila. E adolescent, abia intrat in viata de prieten al omului si, ca orice debutant, face exces de zel. Nu departe de zbaterea lui sincera dorm lungiti pe asfalt cativa dulai batrani. La trecerea mea nu catadicsesc nici macar sa dea din coada. Se vede de la o posta ca sunt experti in materie de slujire a omului. Viata i-a convins ca nu merita osteneala. Moto
Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.
Mircea Badea - realizator tv

E trecut de pranz. Dupa ce-au infulecat pe rupte, locatarii s-au retras la siesta. Dorm somn agitat. Tocatura naste cosmaruri. Pe strazile din vecinatatea marilor bulevarde e pustietate de-a binelea. Un catelandru ma latra din spatele grilajului. De furie ca trec prin fata lui fara s-o iau la goana, e cat pe aci sa se inece. Se loveste neputincios de lemnul tare pana cand cade lat. O prostie explicabila. E adolescent, abia intrat in viata de prieten al omului si, ca orice debutant, face exces de zel. Nu departe de zbaterea lui sincera dorm lungiti pe asfalt cativa dulai batrani. La trecerea mea nu catadicsesc nici macar sa dea din coada. Se vede de la o posta ca sunt experti in materie de slujire a omului. Viata i-a convins ca nu merita osteneala. Pana la urma, tot in plasa hingherului ajungi! Probabil ca aceasta filozofie va fi atinsa si de catelandrul atat de ambitios, realmente pus pe cariera. Deocamdata insa cheltuieste timp si energie in zadar.

Casele sunt vechi, dintre cele doua razboaie, ridicate de oraseni abia veniti de la tara. In amintirea copilariei trecute, fiecare si-a trantit o curticica in care dau cu pliscul niste gaini aratoase, o gradina de zarzavat, cu ardei piperniciti si rosii cat o nuca, peste care-si falfaie aripile de apa un robinet uitat deschis. Printre ele s-a asezat pe sest, nu insa si fara soliditate, cate o vila de imbogatit al tranzitiei. Gardul inalt e menit a ascunde masinile de lux. Poarta masiva, ca de arest preventiv, se deschide doar la comenzile din casa. Camere de luat vederi te urmaresc cu un ochi profesionist, consemnand orice fara sa-si faca probleme. Sunt case-cetati, strasnic ferecate. Nu ajunge afara nimic din ceea ce se intampla inauntru. Desi, de cele mai multe ori, inauntru se joaca table in draci.

Pe strada Ambasadelor, dand in Gradina Icoanei, drapelele nationale sunt cat pe-aci sa lesine de caldura. In paralelipipedele de placaj se zaresc jandarmi ascultand tranzitoare carpite. Cei de la Ambasada Columbiei stau de vorba cu cei de la Ambasa- da Nigerului despre perfectiunea W.C.-urilor din Austria.

Parcul Gradina Icoanei a fost adus la zi. Odraslele bogatasilor din zona se dau huta, vegheati de bodyguarzi. Bonele - niste june care n-au ajuns inca vedete - se lasa pipaite de privirile lor interesate.

Magazin, dimineata

Minimarket in Piata Centrala, dimineata, la vreo cinci minute de la deschidere. Putina lume. Doar cativa pensionari, fara somn la varsta asta, veniti sa cumpere o sticla de lapte si un sul de hartie igienica.

La casa nu e nimeni. Stranse in camera frigorifica, pe care au deconectat-o in prealabil, casieritele sarbatoresc ziua de nastere a uneia dintre ele. Sampania e pusa in pahare luate din magazin. Dupa folosire le vor spala si le vor pune la loc. Pe masuta stau fursecurile aduse de Anghelina de la alt minimarket, pentru ca in asta n-are incredere.

Din cand in cand, deschide usa, ca sa stea si ea cu fetele, tanti Veronica, vanzatoarea de la Mezeluri, care bea fara sa-si scoata manusile de plastic, cu care apuca feliile de salam, din cauze stricte de igiena.

Cofetarie de lux

Cofetarie de lux in Capitala. Ca sa intri, ai nevoie de usa. Daca ai nevoie de usa, trebuie s-o gasesti. Ca s-o gasesti, ai nevoie de doctoratul in matematici superioare.

De pe trotuar ti se ofera trei obiecte ce ar putea fi considerate, potrivit normelor in vigoare, usa pe care se intra in Cofetarie. Una n-are insa clanta. Inutil s-o impingi. A doua are clanta, dar nu se deschide. O alegi pe a treia. Ai nimerit-o. Se intelege ca ai fi evitat cele doua incercari anterioare daca ai fi avut o inteligenta peste normal.

Cofetaria e un metis nascut dintr-o fosta cofetarie de stat si o viitoare cofetarie capitalista. O vanzatoare de etnie incerta vorbeste la mobil. Mese saracacioase, pereti asisderea. Doi insi beau sampanie, desi e zi de lucru. E drept, si ei tin cont de asta. Dovada: torn in pahare de plastic de unica folosinta. Prajiturile se iau de la tejghea si se transporta pana la masa. Cu mari riscuri. Linoleumul e zburlit in cateva locuri, si daca nu esti atent pe unde calci, te poti prabusi, cu tava cu tot, peste masa de alaturi.

Intra in Cofetarie si ia loc la masa de langa fereastra o pereche. El, in pantaloni scurti de Cercetas, tuns cu masina pana la Ecuatorul testei. Ea, - cu sanii lasati dinandins, si, potrivit modei de ultim racnet, straduindu-se sa-si arate chilotii.
Pe gratis!