Simona Halep ne-a îndatorat definitiv

Simona Halep a îmbogățit spectacolul finalei feminine de la Roland Garros. N-a reușit ea să-și adjudece trofeul. Dar tenisul l-a jucat ca lumea. Așa încât, după meci, am fost surprins să constat că insuccesul Simonei nu mi-a creat cine știe ce apăsări existențiale. Regretul ratării a fost împins foarte repede la marginea trăirilor mele suportericești tot de Simona. Fiindcă fătuca asta își usucă repede lacrima, nu întârzie niciodată în parcările unor tristeți efemere. Are un drum al ei care nu acceptă variantele de parcurs. Iar maniera convingătoare prin care Simona girează împliniri viitoare ne transferă și pe noi din prezentul relativ într-o perspectivă a frumoaselor promisiuni.

Tenisul rămâne în proprietatea autoritară a celor îndelung verificați de competiție, a celor care știu să respecte acest sport. De aceea nu o să am niciodată tupeul de a mă aventura în pretențioase judecăți de valoare, nu o să am tupeul de a emite verdicte. Nu mă sprijin nici pe statistici îngropate în timp. Mă rezum, cum spuneam, la trăirile suportericești și îi ascult cu atenție pe cei care au autoritatea de a-mi valida sau invalida observațiile amatoricești. De aceea m-am bucurat să constat că Boris Becker le-a mulțumit Mariei Șarapova și Simonei Halep pentru că ”i-ați făcut pe toți să iubească tenisul feminin”. De aceea mă bucură constatarea lui Mats Wilander conform căreia ”Simona va deveni tot mai puternică”. Și n-am fost deloc trist atunci când aceiași specialiști i-au reproșat altui specialist, arbitrul Kader Nouni, că a fost prea îngăduitor cu tertipurile anti-joc ale Mariei Șarapova. N-am fost trist deoarece și eu, cel cu apucături de suporter, l-am înjurat cu dragă inimă pe Kader Nouni. Din aceleași motive.

Finala de la Roland Garros a fost ce-a fost. Cu un tenis care ne-a îmbogățit trăirile, cu o frumoasă împlinire pentru Maria Șarapova, cu o prestație a Simonei Halep care ne-a îndatorat definitiv. Dacă îi mai adaug aici și pe suporterii a căror susținere pentru Simona nu este în niciun fel alterată de excese patriotarde termin cu spunerile de bine. Și constat în continuare că iarăși am dat cu mămăliga-n geam. Prea mulți au fost tiriplicii care s-au atârnat grețos de realizările Simonei, practicând un festivism deșănțat. Purgațiile acestora m-au terorizat, alungându-mă spre liniștea de la fereastră. Și a fost pentru prima oară când m-a amuzat strigarea unui singuratic: ”Fiare vechi, fiare vechi luăm”. Apoi m-a amuzat teribil mesajul unui bun prieten: ”Chiar dacă Simona Halep va pierde, avem satisfacția că o altă mare campioană a României a triumfat azi. Elena Udrea a câștigat alegerile pentru președinția PMP. L-a învins detașat pe temutul Funeriu”.

Strigarea ”fierarului” și ironiile bunului meu prieten definesc o realitatea din care Simona Halep a reușit să se desprindă. De aceea meritele ei, meritele personale, sunt absolut incontestabile.